Page 18 - 1906-19-20

Nrul 19—20. 1906 LUCEAFĂRUL 415

— Se poate, va fi Erato, muza cîntăriî erotice, mânia este? O imitaţie a muzei istorice, care
cîntare dragă lui Şerbănescu, dar ce avem noi era Clio? Nu ştiu. Mînile-I sunt goale, pieptul
cu muzele greceşti, pe care lumea nu le înţe­ îi este gol, dar nu întreg; în poale ţine un
lege ? Cui trebue să vorbească o statuă, numai mare foliant, pe care-i scris sus vorba »Patria«
celor ce ştiu latineşte şi greceşte, sau celui mai şi supt această vorbă nume celebre: I. Câm-
mare număr cu putinţă? Oricum avem o femee pineanu, Fraţii Goleşti, I. C. Brătianu, M. Cogăl-
şi o ofertă colo, ici, şi-a treia oară şi la T. Şer­ niceanu, G. C. Cantacuzino... Urmează un loc
bănescu. In fond este dar o singură idee, o s in- gol, nescris, pe care femeea îl va întregi pro­
gură formă plastică, cu variante fără mult babil cînd va apare, în viitor, în preajma altui
noroc. bust al vre-unuî bărbat care luptă acum în po­
Şi de cîteorî mai este de aici .înainte! Pof­ litică ori care se va ivi de aici înainte. Cred
tiţi, mă rog, să vă arăt şi restul. Cîrmiţî din dar mai curînd că femeea va fi Patria română,
Calea-Victoriei pe lîngă universitate şi opriţi-vă România, care este — în acest caz — înfăţi­
o clipită înaintea mareî statui a lui Ioan Bră- şată încă odată ca foarte recunoscătoare. Fetiţele
tianu. Nimeni nu se îndoeşte că Brătianu n’ar şi copiii lipsesc aici. Vor apare însă aiurea iarăşi,
merita cea mal frumoasă, cea mai ingenioasă şi anume îndată.
statuă ce se poate închipui, iscodi. Dar i s’a înaintăm anume prin strada Armaşuluî, spre
înălţat una la a căreia gîndire artistul din Paris Dorobanţi. Iată-ne lîngă statua lui Alexandru
a fost sub impresia unei statui parisiene. Sus, Lahovary, mîndrul ministru conservator. Femeea
sub cutele unui steag înălţat de-o femee — este apare iarăşi. Dar nu atît de puţin lămurită ca
ţara — Ioan Brătianu face un gest energic, simbolica sa vecină de supt bustul lui G. C.
spre viitor. Ce-a fostei, se spune în reliefuri; Cantacuzino, ci reală, ca cea dela statua lui Bră-
ce-ar mai fi vrut să poată fi, se spune prin tiann. Este o ţărancă, după port; dar după ce
acel gest al mîniî, care arată în zare şi prin face, este o Româncă care ştie carte, fiind-că ştie
încordarea pasului care porneşte par’că spre să aprecieze pe un Al. Lahovary. în tot cazul
visul din zare, spre visul care trebue întrupat, este o Româncă fără tact. Lahovary are gestul
cucerit. Dar se putea oare să lipsească recuno­ şi energia acelor momente, în care el »ţîntuia« —
ştinţa, recunoştinţa celei mai recunoscătoare cum se zice în stilul gazetelor de aici — o
ţări ? Doamne fereşte! Ca şi la Duca, aşa şi idee, o faptă, ca rea ori arăta cu putere neîn­
la I. Brătianu: o femee, o Româncă aduce doi duplecată ce este de făcut bine. într’un astfel
copilaşi, băeţî de şcoală, cu eăciuliţele în rnînl, de moment vine Românca îmbrăcată în portul
ca să le arate pe marele patriot. Ea are o faţă naţional şi-I ofere c’o mînă flori — aşa văzui
duioasă şi copii ascultă, de-î crezi numai ureche; eu cu ochiul meu cam miop — şi cu alta un
unul, cel mai mic este de-o superbă, dragă condei. Să miroase şi să scrie, acum chiar, cînd
naivitate. Este dar o variantă, cu ea nu se poate el vorbeşte flăcări de foc? Este ca şi cum ea
asemăna nici de departe femeea şi fetiţa statueî ar vrea să-l oprească în loc, cum ai opri d. e.
G. Duca, dar totuşi e o idee, aceiaşi idee. la teatru pe actorul, căruia sala caldă îi împinge
Să mergem acum în direcţia, în care ne trimite în scena deschisă flori, coroane, porumbei etc.
mîna lin Brătianu, dar nu spre visul lui, ci Decît oratorul acesta numai actor nu era! Astfel
spre statui. Iată-ne cîrmind prin strada Clemenţii, se răzbună dar simbolismul recunoştinţei naţio­
prin Columb spre mica piaţă G. C. Cantacuzino. nale, cînd ţinem cu orice preţ să-l exprimăm
Cantacuzino a fost unul dintre cei mai talentaţi prin femei nepricepute.
paladinl ai lui Brătianu; dintr’o grupă a acestuia Dar înainte. Până la viitoarea statue a lui
cu colaboratorii săi reali, nu cu femeile sim­ L. Catargiu sunt numai cîţiva paşi. Ea va
bolice care-1 înconjoară astăzi, Cantacuzino n’ar domina un poligon al bulevardului Colţii. Statua
lipsi. Cum l-a cinstit dar pe Cantacuzino arta este învălită încă. Pănă acum se vede numai
noastră? Pe un pedestal un bust. De-o parte a pedestalul încă neterminat şi vechea noastră
pedestaluluî roata cu aripi — şi Cantacuzino a cunoştinţă: România recunoscătoare, Figura Ro­
fost director în administraţia C. F. R. — de-alta mâncei este robustă, frumoasă. Pe umărul stîng
inevitabila femee simbolică. Româncă este? Ro­ ea duce un snop de spice, iar cu dreapta ridică