Page 22 - 1906-19-20

Nrul 19-20, 1906. LUCEAFĂRUL 419

CINTEC.
h suflctaluT meu Nădejde, braţul tău
Pe veci pierdută slavă, Eu n’o să-l maî am scut,
Cum n’m putut avea Căci sufletul meu trist
O clipă de zăbavă?... Şi mina mea de lut
Căeî glasul ce te chiamă Să sfarmă cînd vor bate
E glas ce-î smuls din loc, La mîndre porţi de aur
Hu-î vis ce-abia se ’ntramă. Din mîndra ta cetate.
M. Bratu.

C r o n i c a .
Z. Bârsan în Sibiifi. Dl Z Bârsan a avut fericită idee rănit în suflet... în tot co-a avut mai sfînt pe lume...
să întreprindă un al doilea turneu artistic în Ardeal. Ea e ca nebună, aci îl roagă — aei-1 insultă; îi spune
De astădată ţinta d-sale este să-şi adune o sumă mai că iubeşte pe celalalt fiindcă e slab — fără puteri, pe
mare care să-î ajute a petrece 6 luni în Italia, profitînd cînd el — ce nedreptate a firii — el cu mînile lui de
de şcoala vestitului Novelli. măcelar nu ştie deeît să taie — să taie — să taie...
Turneul l-a început cu Blajul, unde a fost bine primit chirurgul îşi iasă din minţi şi aleargă să-şi sugrume ri­
şi-a avut mare succes. Al doilea centru românesc în care valul — pe cînd Cecilia jumătate leşinată cade în braţele
s’a oprit a fost Sibiiul. Aci numai succesul moral a fost cumnatului eî.
mare. In prima seară, cînd s’aii jucat cele mai bune piese, Peste cîteva clipe — instinctul datoiieî le în­
sala era jumătate goală. Ce tristă înfăţişare şi cît de greu vinge pe celelalte — chirurgul palid, tremurîud se iveşte
trebue să-î fie unui actor să joace fără public... Şi cu în pragul camere! în care zăcea rivalul. Desfăcîndu-şî
toate acestea întreaga trupă, atit dl Z. Bârsan cît şi manşetele se pregăteşte de operaţie şi strigă pe servitor:
d-şoara B. şi d-niî Popea şi Stoica au întrecut cu jocul lor *A r ino Tosife, avem de lucru.» Soţia sa se tîreşte la picioa­
toate aşteptările publicului sibian. Reprezentaţia s’a în­ rele lui, îl priveşte ca pe-o icoană luminată şi eu un
ceput cu piesa «Instinctul». O piesă modernă, care permite zimbet în care se amestecă dragoste, recunoştinţă şi
actorilor să-şi arate puterile. pocăinţă, murmură: »Petre, Petre!»
O femeie tinără, bolnăvicioasă, neurastenică, e soţia Dl Bârsan şi d-şoara Braşovean au avut gesturi de
unui chirurg cu renume. Acest chirurg o cunoscuse în artişti mari. Talentul d-lor e de necontestat. Dl O. Stoica
spital. După ce o scăpase de-o boală grea, răpit de far­ s’a acliiat foarte bine do rolul destul de complicat al
mecul şi drăgălăşia ei, o luă de soţie. Ea, singură pe lume, servitorului, iar dl R. Popea, care a jucat pe rînd, pe
săracă... deveni soţia marelui chirurg fără să-l iubească fratele chirurgului şi pe agentul care denunţă, a avut,
adînc şi cu adevărat. maî ales în acest din urmă rol, mult succes. La sfîrşit
Un client şi prieten al chirurgului o iubeşte. Cecilia dl Bârsan şi d-şoara Braşoveanu au jucat »0 furtună cas­
îl asculta din ce în ce mai cu drag. E ofticos. Contrastul nică,» scenă comică, cn care simpaticii actori au risipit
dintre acesta şi chirurg e aşa de mare şi mintea ei aşa impresia grozavă a dramei zguduitoare.
de bolnavă... Soţul ei — un uriaş, celalalt o candelă Păcat că a doua seară cînd publicul era maî număros,
care se stinge. Firea ei romantică o leagă de tînărul reprezentaţia a fost maî puţin reuşită. Nu doară că actorii
ofticos, dar numai sufleteşte. După lupte grele şi convinsă ar fi jucat mai slab ci fiindcă au fost piesele maî slabe
că prietenul ei e aproape de agonie îi făgădueşte că se şi-au lipsit decorurile necesaie. Păreţi rococo într’o odaie
va duce la o întîlnire. Agentul unei «case de urmăriri ţărănească — n’am ce zice — nu prea se potrivesc...
deschide ochii soţului, care, îngrozit şi nedumirit, hotăreşte *
că vor pleca a doua zi în călătorie, iar pînă atunci o pîu- Cu nespusă bucurie am aflat că succesul d-luî Bârsan,
deşte. Ceciliase simte urmărită şi în loc de-a merge la bolnav atit material cît şi moral, creşte din ce în ce. De pildă
il chiamă pedînsul la ea. îi spune că pleacă... îl roagă s’o în Blaj au fost suprasolvirî 32 coroane, Sibiiu 12 coroane,
uite... Bolnavul se scoală să plece — ameţeşte, se împedecă, în Orăştie 31'50, Hunedoara 195. De va merge sporul tot
cade şi-şi zdrobeşte ţeasta capului. Ea aleargă să-i trimită aşa dl Bîrsan va izbuti negreşit să-şi întregească studiile
ajutor pe cumnatul său — fratele chirurgului, medic şi el. în Italia, cea ce-î dorim din snflet. Şcoala marelui artist
Soţul ei o căutase zadarnic în parcul vilei locuită de italian, după care l-am văzut indrmnîndu-se eu succes
prietenul său, se ’ntoarce furios, o găseşte singură. Cecilia în rolul lui Popa Lebonard, va fi de mare folos d-luî
îi mărturiseşte tot; el nu crede în nevinovăţia eî. Ea îi Bârsan. II va face să piardă tonnl declamator şi nena­
imploră să scape pe cel rănit, cit ştiinţa Iui nemărginită, tural ce se practică în conservatorul din Bucureşti şi
să-I scape, să nu-1 lase să moară. El să revoltă, e şi el să-şi cîştige jocul firesc al şcoaleî italieneşti, f\. T.