Page 27 - 1906-19-20

424 LUCEAFĂRUL Nrul 19 20. 1906.
Dări de seamă.

Asupra unor noi critici literare. nobil (I) de a-şî vedea numele printre îndrumătorii in­
telectuali.
.... Şi cum o cu putinţă ca atîtea capote, po Indrăsneala de a vorbi e strîns legată de lipsa de
care natura Ic-a blestemat aă ramină irprndnctiro, cultură. Cu cît cineva e mal străin unei chestiuni, cu
mat pot da naştere la atîtea producţiunV volu­
minoase.® atît o vede mal simplu, mal firesc; şi ’n inconştienţa sa
Irvinp. Tlio nrt of bnok-nuikimr.') de ce s’a spus, de ce a mal rămas de spus, el îşi strigă
cu emfază cuvîntul de naiv, convins că atunci cînd des­
Libertatea de a-şt exprima gîndul e desigur una din
chide el ochii so face întîî ziuă, sau atinge cu aceeaşi
cerinţele de căpetenie ale progresului — convingerea fără
uşurinţă ehestiunele cele mal grele... ce nu îndrăsneşte
îndoială a tuturora — şi cu toate astea pe care cetitor
un copil fiindcă nu-şî poate da seama? N’ar fi paradoxal
nu l-a îngrozit această libertate, cînd cea mai mare parte
de spus că la noi în ţară acolo se scrie de obiceiu mal
din cărţile ce-î cad în mînă îî dovedesc o speculare fără
mult, unde se ştie cel mal puţin. Românul contează tot-
margini a acestui drept. Tot omul căruia fie că i sp pare
deuna numai pe inteligenţa — socoteală, de obiceiu. a
că poate scrie cu uşurinţă (ceea ce de altfel nu e în ra­
port direct cu a avea ceva de spus!, fie că pătrunzînd celui tocmai căruia îl lipseşte — lui părîndu-i-se că dacă
gîndul altora, îl redă sau drept al său propriu sau drept e deştept, i so va revela dela sine totul pe unde i se
comentat (în amîndonă cazurile mntilînd ceea ce a fost plimbă gîndul neînfrînat.
odată bine spus), fie că din lipsă dp cultură şi încă multe învăţătura — zic aceştia — e bună pentru ceî săraci
altele i se pare că gîndirea sa e într’adevăr ceva dp folos cu duhul, pe cînd eu găsesc totul în mine; şi decît aşi
lume! întregi, umple foi şi volume sprp a-şî satisfacp ceti de pildă o estetică de şease volume, mal bine scriu
ambiţia sa deşartă de a se vedea tipărit şi aepasta fără eu una. Işî poate închipui oricine ce nădejde do progres
a putea fi împedecat de nimeni. Cu timpul desigur că avem, cînd cea mal mare parte din temelia clădire! trainice
prin gîndul sănătos se împrăştie, se nimicesc, se şterg a adevărului, a lumineî, e numai imaginaţiunea fără că-
dela sine toate sforţările falşe şi goale ale acestor în- pătîî a unul candid ignorant. încrederea românului nu e
îndreptăţită nici pentru publicul care rabdă, nici pentru
drăsneti nechemaţi, totuşi după ce au întîrziat. rătăcit şi
cel care se încumetă de pildă să fie director de teatru
chinuit pe mulg din dornicii de lumină, care caută ade­
cînd el e un chimist, sau şef al comisiei de examinare
vărul fără preget peste tot. Căci e cu adevărat desnădăj-
dnitor să nu pog vedea soarele din cauza îngrămădelii în conservator, cînd el nu-î decît un moşier deputat...
felinarelor. Şi nn numai atît, dar e şi un pericol de otră­ Şi chiar cînd cineva aruncă ideia ca cutare biserică veche
vire ppntrn acei neîntărig încă de o cultură serioasă... din Bucureşti ce trebue restaurată, să se reclădească. însă
de aceea e o datorie de a ocroti lumea în potriva acestor nu tot acolo ci ’n altă parte, mal mărită şi îmbogăţită de
închipuit! luminători, prin darea pe fată a deşertăciunii lor. progresele ce s’au făcut în stilul românesc, el rămîne
Pretutindeni de altfel, nu numai în tara noastră se pentru ţară o autoritate în ale artei I
prezintă lucrurile astfel, numai cu singura deosebire că Pe lîngă ceî nepregătiţi ce iau cuvîntul în ale artei,
la noi proporţia între ceî ce aii de spus ceva şi între mal sunt însă alţii care se pregătesc întrucîtva, dar cărora
cel ce scriu ca să scrie, stă mal rău decît în alte părţi, le lipseşte tocmai principalul: înclinarea sufletească. Şi
nn e o dovadă că tocmai ceea în ce se încrede românul
în tara noastră de obiceiu o acţiune dacă nu e deter­
lipseşte acelora care se încumetă să judece ceeace le este
minată de scopul de a face afaceri, atunci e cel pngn
determinată de nădejdea unul nume — nn drum indirect sufleteşte străin din naştere? Ia noi nu se cere criticului
tot într’acolo — ambele feliurî netinzînd atît la îmbogă­ înclinare în artă. ci se crede că e îndeajuns de pildă a
ţire cît la parvenire: a ajunge cît mal repede sus, cu cît ceti multă literatură spre a deveni critic literar; de aceea
mal puţină muncă şi orice fel de mijloace. în ştiinţă vedem atîţa judecători de artă care în studiul unei opere
aceasta se adevereşte mal greu, deoarece acolo trebue un fac sociologie, religie, drept, medicină, în sfîrşit tot ceeace
e în afară de artă, pentru analiza artistică negăsind nici
fond acumulat prin muncă serioasă: şi curios, ţara noastră
un cuvînt. Că înclinarea artistică e ceva străin criticilor
posedă mal în fiecare ramură ştiinţifică cite unul sau doi
oameni înarmaţi atît cu ştiinţa cît şi cu inteligenta, care noştri se vede din faptul că mal toţi criticii noştri sînt
pun stavilă nepregătitului ce caută să se caţere. Pe cînd numai literaţi. Literatura are o parte accesibilă oricărui
de pildă în artă (judecător artistic, nn creator) îşi gă­ om, dar care e departe de a fi tot ceeace face opera de
seşte scăpare tot cel lipsit de cultură serioasă pentru o artă. Literatura povestind fapte omeneşti, tot omul cu
interes pentru întîmplărî le urmăreşte, judecîndn-le din
ramură hotăritâ. Arta neajnngînd să fie considerată ca o
diferite privinţe ca şi pe faptele reale O faptă e altfel
specialitate de studii, aci vorbeşte tot cel ce îndrăsneşte
şi cuvîntul dintîî îl are cel mal îndrăsneţ. în artă ca şi judecată de nn medic, altfel de un om de drept, altfel
în politică se adăpostesc ceî mulg fără căpâtîî, deoarece de un filozof. Totuşi aceste analize din atîtea puncte de
în ambele ramuri nu există control, şi deci... cea mal vedere, sunt de mnlteorî socotite de critici literare,
mare nădejde de a parveni. Tn politică se încumetă cel pentru-că pe lîngă acea analiză — care în privinţa eî
cu scopuri practice, pe cînd în artă cel cu scopul mal poate fi hună — se mal împrăştie şi nn potop de «frumos,
splendid, îneîntâtor...* Aco'° und e c riticn!uî nu-î mal stă
«) Irving. Wascli. The sketeh book. în putinţă să bată pe socoteala unei opere alte drumuri