Page 14 - 1906-21-24
P. 14

Nrul 21—24, 1906.          LUCEAFĂRUL__________________________________________ 443

                  Dorule la cti-aî plecat   maşă  cusută  în  negru  cu  altiţe  roşiî  .  .  .  cămaşa
                  Nu te-am pus la legănat,  ce  o  desbrăcase  Irina  —  cînd  a  luat  pe  cea  do
                  Ci te-am pus la maica ’n prag
                                            mireasă...
                  Să-l vorbeşti de cîte trag.
                                              Ziua  nunţii  cu  »toate  bucuriile  şi  durerile  eî,
            Bărbatul  eî,  obosit  de  muncă,  dormea  dus,  ea   îî  veni  bătrîniî  în  minte;  curtea  împodobită  cu
          eînta înainte, pînă ce se revărsa de ziuă,  brazi,  bătrînul  eî  în  haine  de  sărbătoare.  Cum
            Cîţî ani vor fi de atunci?      îi  tremura  şi  luî  glasul  cînd  le  zicea  oaspeţilor
            Ce  goală  şi  pustie  îî  părea  casa.  Nu,  că  lipseai!   »binea-ţî venit la noî«.
          o  mulţime  de  lucruri:  blide,  ulcioare,  culmi,   în  odaia  din  faţă  mesele  întinse,  în  tindă  finele
          cuere,  ba,  icoanele  cele  frumoase  de  pe  pă-   cu  feţele  înflăcărate  în  jurul  cuptorului.  Iar  in
          retele  din  stingă  toate  aii  fost  ale-  I  ren  ei;  i  le   odaie  fetele  strinse  în  jurul  Irineî,  care  plîngea
          cumpărase  anume  pentru  cînd  va  mărita-o.  Fata  pe cînd ele cîntau:
          împodobise  de  bunăvoie  cu  ele  cuibul  bătrî-   Pleci mireasa, cale bană
          nilor.  Dar  cu  ele  saiî  fără  ele,  tot  atîta.  Lipsea   Te-am încins cu busuioc,
          sufletul  .  ..  lipsea  Irina.  Nu  se  maî  strîngeafi   Să gîndeştî seara pe lună,
          la  casa  lor  femeile  ca  la  şezătoare,  şi  cămara  lor   La suratele din joc.
          nu  maî  răsuna  de  cîntece.  Nu  maî  aveau  spor.   Trece mirele prin sat
          nici  tragere  de  inimă  la  lucru.  Bătrînul  era   Pe-nn cal mîndru asudat...
          moros  şi  sîlnic  ...  erau  bolnavi  amîndoi,  bolnavi   Nu sînt stropii de sudori —
                                                     Că e ’mpodobit cu flori.
          greu, gîndul le era mereu acolo ... în satul vecin.
            —  Aşa  vă  trebue,  cine  v’a  pus  să  o  daţi  în   Mama  Irineî  şedea  colo  pe  prag...  ochii  îî
           alt  sat  după  .  ..  străini,  să-î  maî  duceţi  şi  ...   erau  uscaţi,  o  usturau...  inima,  părea  că  i-a
          dorul  pe  lîngă  grijile  măritatului  —  Aşa  vor­  aninat-o  cineva  de  o  coardă,  ce  so  întindea
           besc  vecinele.  Ea,  cînd  a  auzit  vorbele  lor  ne­  mereu  şi  se  mişca  întruna  după  cîntecul  fetelor...
           chibzuite,  a  rămas  rece,  cu  mînile  încrucişate   îî  tremura  la  fiece  mişcare.  De  s’ar  fi  rupt
           pe  piept  s’a  ’ncruntat  din  sprîncenele  negre,  dar   coarda ... atunci... păcat că nu s’a rupt.
           a tăcut, ce era să maî zică,       Pe  rînd  îî  veniră  bătrîneî  în  minte  toate  cum
            Toma  bătusă  un  an  de  zile  seară  de  seară   au  urmat:  venirea  naşilor,  mersul  la  biserică
           drumul din satul lui pînă la eî, în satul vecin.  masa,  jocul  —  hora  miresei  —  şi  tîrziu  de  tot
            După  sfîrşitul  lucruluî,  venea  de  vorbiau  amîn­  după  ce  se  risipise  lumea,  în  faţa  casei  lor...
           doi'  la  portiţă.  Fata  ar  fi  murit,  dacă  n’ar  maî   cele  două  cară,  unul...  încărcat  cu  zestrea  feteî...
           fi venit s’o vadă.               al  doilea  —  care  avea  să-î  ducă  pe  amîndoi.  Pîn’
            A  dat  apoî  iarna  cu  gerul  aspru  şi  Irina  ieşia   aci  au  ţinut-o  puterile.  După  ce  s’a  închis  poarta
           ca şi înainte în calea luî de-1 aştepta.  în  urma  mirilor  —  mama  Irineî  a  ţipat  odată  fără
            Atunci  le-a  venit  bătrînilor,  nu  ştiu  cum,  i-aîi   să  ştie  că  ţipă  şi  a  căzut  ca  un  trunchiu  la  pămînt
           zis  Irineî  să-l  cheme  în  casă  la  căldură,  Toma   în mijlocul curţii.
           a  venit  şi  venit  a  fost.  Nu  s’a  maî  deslipit  de   De  atunci  sînt  două  luni,  dar  ei  îî  se  par  ca
           eî pînă nu i-au dat fata de nevastă,  doî  ani...  S’a  deşteptat  ea  încet  din  leşinul  în
            Nttmaî  ea  ştia  cît  a  plîns  şi  cîte  nopţi  n’a   care căzuse...
           dormit, şi acum să-î scoată vorbe!  Era  culcată  în  pat  şi  —  acoperită  cu  un
            Mama  Irineî  se  ridică  repede,  smîneiî  căpă­  straiu ... în cuptor ardea focul...
           tâiele  de  pe  pat,  să  le  aşeze  maî  bine  .  .  .  apoî   Bătrînul  şedea  pe  marginea  păceluluî  şi  îî
           tocmi  măsăriţa  cea  vărgată  pe  masă.  Se  maî   ţinea  amîndouă  mînile  în  mînile  luî  ca  să  i  le
           învîrti  ...  şi  se  trezi  faţă  ’n  faţă  cu  lada  cea   încălzească.
           mare de lîngă uşă.                 —  Ţi-e  maî  bine,  ui-te  ţi-am  pus  o  cărămidă
            Se  temea  se  o  deschidă.  într’un  tîrziu,  ea  să   caldă  la  picioare,  erai  rece  ca  o  moartă  —  grăi
           aplecă  .  .  .  ridică  capacul.  Lada  nu  era  goală  de   el.  S’a  ridicat  apoî  încet  de  pe  dunga  patului,
           tot  cum  crezuse  ea,  într’un  colţ  era  ceva  alb,   a  luat  de  pe  masă  o  ulcea  cu  vin  îndulcit  şi
           împăturat  frumos.  S’aşeză  pe  marginea  lăzii  şi   apropiindu-o  de  gura  eî,  i-a  zis:  bea,  şi  maî
           luând  rufa  pe  genunchi,  o  despătură.  Era  o  că­  vină-ţî  în  fire;  am  maî  fost  noi...  singuri  —
   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18   19