Page 15 - 1906-21-24
P. 15
444 LUCEAFĂRUL Nrul 21-24, 1906.
şi nu ne-am ... prăpădit. Ţi-aî uitat pe semne Bătrîna aşeză camaşa la locul eî în ladă, în
că şi noî ne-am lăsat părinţii. Copiii lor, nu-î chise capacul, apoi îşî lua furca şi începu să
vor lăsa pe eî ?... S’avem răbdare ... ştii — da toarcă. Acum nu-î maî părea casa aşa de...
rurile Duhului sfînt. pustie... torcea înainte la firul subţire de in.
A beut bătrîna vinul, apoi s’a întors cu faţa Din cînd în cînd clipea din ochii turburi şi
spre perete. Un val de sînge i se urcase în faţă... rîdea din gura curată ca a unui copil de cîteva zile.
ar fi dorit... să plece bătrînul să nu-1 maî ştie Pentru cine torcea inul din furcă? Maî ştii —
aproape. poate pentru nepoţi... pţaria Cunţan.
■-----—
Călugăriţa.
La mica fereslrue cu gratii dela schit Iar cînd pe-o zi noroasă de iarnă a sosit
Stă maica şi priveşte al lunii răsărit. — Răvaş ce-l da de veste că dragul i-a murit
E linişte pe munte şi-l pace peste văl, Să vede ocolită de bunii el părinţi
Şi boabe mari de lacrimi lucesc în ochii săi. Plîngînd toţi trei la vatră cu lacrime fierbinţi.
Să vede copiliţă, cu bucle aurii, în urmă, într’o toamnă, aşa cam pe la strîns,
Jucîndu-se ’n ţârtnă cu cete de copil. Bătrînul el părinte rugîndu-se s’a stins;
Şi albă stă ’nainte-l, sub nucul cel plecat Căzu în scurtă vreme măicuţa el la pat
Căsuţa părintească din margine de sat. Şi pîn’ să treacă anul şi dînsa i-a urmat.
Apoi se vede fată, cu mândre fiori în păr Mal vede, cum sub glie în deal i-a pus apoi
Stînd singură cu dragul în umbra unul măr. Spre veşnică odihnă alături pe-amîndol.
Cad frunzele ’n grădină; el vorbe dulci îşi spun, Iar ea lăsînd căsuţa şi satul liniştit
Şi nunta e să fie în ziua de Crăciun. Urcat-a cărăruşa ce duce cătră schit.
Şi iar să vede ’n urmă, la poarta lor în prag, Şi stă la ferestrue privind cu ghidul dus
Plîngînd îndurerată pe umărul Iul drag. Cum luna printre stele să ’nalţă iot mal sus. —
Ş’o lasă, şi se duce cu murgul Iul apoi E linişte pe munte şi-l pace peste văl
Că ţara îşi chemase voinicii la război. Şi boabe mari de lacrimi se scurg din ochii săi.
Ecaterina Pitiş.