Page 16 - 1906-21-24

Nrul 21-24, 1906. LUCEAFĂRUL 445

Asupra unor rătăciri critice întitulate „Probleme literare”.
Sub titlul »Probleme literare», dl G. Ibrăileauu publică numai după aparenţe, căci de unde puteam alia mai
în a Viata Românească« (Nr. VII—VIII) o lungă critică mult? Dl G. I. a scris totdeauna numai polemici, din
împotriva articolului meu «Morala în artă*, apărut în care însă nu putea să se vază teoria D-sale. Trebuia
această revistă (Nr. XI—XII. 1906). Voi încerca să răs­ să scrie un studiu obiectiv ştiinţific, emancipat de deşăr-
pund nu continuînd discuţia înainte, ci numai analizînd tăciunea polemicei, în care să expună teoria artei ten-
modul dlui G. Tbrăileanu de a critica: ce critică, cu ce denţioniste, căci a spune numai că cutare n’are dreptate
ştiinţă, cu ce mijloace... lăsînd cititorului să conchidă fiindcă ai găsit un exemplu — bun sau rău — potrivnic,
dacă mal e cu putinţă a discuta mai departe. fiindcă poţi să-î întorci ce spune într’o glumă — de
Dl G. Ibrăileanu critică din răsputeri articolul meu obiceiu lipsită de spirit — încă nu însemnează că ai lă­
«Morala în artă* mai întîî fiindcă a crezut că acesta a murit chestiunea, că aî dat la lumină o teorie,
fost scris pentru «a răsturna cele spuse "de* D-sa «într’o sau cel puţin că susţii una. Numai după un studiu serios
cronică din «Viaţa Românească* Nr. 2. (»V. R.« VII. 51). ar fi putut dl G. I. sa condamne pe adversari (acest
E curios cum D-sa s’a putut înşela astfel, deoarece în cuvint războinic e al D-sale) că nu-1 pricep 1 ). De aceea
prima n o tâ a articolului meu spusesem: «scriitorul acestor în toate polemicele de pînă acum, dl G. I. nu a făcut
rîndurî... nu va răspunde dlui G. I., ci căutînd să schiţeze decît să se critice indirect... critica îndreptată împotriva
in marginele strimte ale unui articol de revistă aceeaşi cuiva spre a arăta puţintenia, nepriceperea, neştiinţa aceluia
temă... lămurind pildole întrebuinţate de dl G. I. în nu a servit decît să arate aceste lipsuri la D-sa însuşi.
felul său, va lăsa cititorului aplicarea celor spuse la A treia greşală pe care mi-o impută dl G. I. e că
articolul dlui G. I. cît şi alegerea adevărului.* prea citez mult («V. R.« VIL 51), prea documentez ceeace
Tot ce-am avut de spus direct dlui G. T., am spus în scriu. D-sa adoră »je m’en fichismul* (de aceea numeşte
cele cîteva note care îmi însoţeau articolul; în trupul pe dl Lovinescu simpatic) şi urăşte felul meu de a sus­
articolului însă D-sa a fost trecut cu vederea. ţine ceva cu dovezi, de a-mi arăta convingerea, nu ca o
Articolul «Morala în artă* a fost conceput ca ua studiu toană de dimineaţă sau de seară, cum spune dl Loviuescu,
ştiinţific, care să trateze problema raportului dintre artă ci drept o hotărîre cîştigată încet, prin studiu, prin ana­
şi morală, un studiu în care bine înţeles nu putea să liză, o convingere întemeiată pe gîndiri înrudite din
încapă cele spuse în cronici de dl G. I.; de aceea D-sa trecut... Şi chiar îu cazul cînd dl G. I. admite cuiva
greşeşte cînd crede că adversarul e D-sa («adversarul să studieze cu adevărat chestiunea, D-sa cere acestuia
— eă!« — «V. R.* VIL 52). D-sa îşi dă o importanţă cel puţin mîndria de a-şî apropria spusele autorilor
mai mare decît îi dau în realitate ceilalţi, D-sa crede că cercetaţi, dîndu-le ca pe ale sale proprii, lucru pe care
e întîiul, singurul care vorbeşte în chestiunea artei şi a D-sa îl numeşte asimilare. A spune cum a crezut
moralei şi că oricine scrie apoi nu se poate adresa decît cutare, a mărturisi cînd întrebuinţezi o gîndire a alt­
D-sale. De aceea spune că eu «discut cu nişte teorii pe cuiva, cui aparţine, consideră D-sa drept «pre pa raţie*
care le împrumut cu deastla... adversarului* («V. R.« iffefolositoare, drept «bucatărie* («V. R.« VII. 51). A
VII. 52); da, dacă le-aşi fi atribuit D-sale, pe cînd aşa asimila însemnează după D-sa a-ţi apropria ce au spus
eu am studiat numai chestiunea, am vorbit de ceeace alţii. Aşa de pildă:
s’a spus în general în potriva tezei acesteia şi nu «Orice artist e un so- «AII poetry is of the
de ce a spus dl G. I. De altfel aceste lucruri le-a liloe...« nature of soliloquy.*
văzut în parte şi D-sa însuşi, de aceea izbucnirea de ciudă «A rtistul clădeşte o lume... «The peculiarity of poetry
de ce nu vorbesc mai mult de D-sa, în cuvintele: «Un fără nici o preocupare do appears to us to Iie in the
procedeu greşit a dlui R, (eu) e că D-sa nu discută cu public.. .* poet’s utter unconsciousness
omul ci cu nişte teorii.« («V. R.« VII. 52). Omul mi-e of a listener.
absolut egal, cu el nu am nimic, ei numai cu ce spune
Dl G. I. «Viaţa Rom*. John. Stuart HilI.
omul, * 1 ) şi dacă D-sa n’a prea spus mult — calitativ, nu VI. 484 şi VIII. 215. Thonghts on Poetry and
cantitativ (lucru de care nu se poate plînge nimeni) — its Varieties. Dissertations
nu e vina mea. and Discoussions. I 71.
A doua greşală mare pe care mi-o găseşte dl G. I.
e că nu-mi dau seama de poziţiunea adversarului faţă Tîrziu («V. R.« VIII. 216) dl G. I. zice: «arta este ex­
cu teoria artei pentru artă şi cea tezistă. («V. R.« VII. presia solilocă a sentimentelor şi a ooneepţiunilor prin
52). într’o notă la articolul meu trecut, arătasem această imagini — împrumutînd cu oarecare schimbări şi
generalizări (!) definiţia lux Iohn Stuart Mill.« Cînd o
situaţie a dlui G. I. drept o trecere nemotivată dela o
teorie la alta, o oscilare între cele două teorii — aceasta schimbă atunci D-sa o mărturiseşte, cînd e direct luată,
D-sa tace... Onestitate ştiinţifică!...
0 Nu sînt iubitor ui polemicelor personale care pot îneînta pe Şi s’ar mai găsi multe împrumuturi de acestea luate
alţii, findcă le dâ priiegiii, de a-şî arata talontelo sofistice, iscusinţa fără ştire, cînd s’ar alătura articolele dlui G. I. la scrie-
advocăţească, umor (ce lasă de obiceiiî mult de dorit) etc., dar care rile lui Speucer sau Guyau de pildă. Acum dacă citaţiile
tocmai prin aceasta rămîn neroditoare. De aceea acest răspuns per­
sonal o întîiul şi ultimul făcut maî mult spre a arăta, prin analiza
i) Dl <r. i. exclama maî în fiecare articol foarte exasperat cînd
unei polemici, ce preţ se poate pune pe ele, i se va pricepe însfîrşit teoria ?... Atunci cînd şi-o va expune.