Page 18 - 1906-21-24

Nrul 21-24, W06. LUCEAFĂRCL 447
spiritul neamului şi al timpului (»L.« IV. 91). Despre o transpunîndu-se în el. Publicul la rîndul său trăeşte
obiectivitate a artistului poate fi numai într'atit vorba în opera artistului. Artistul care va putea să se transpună,
îutrucit prin ea se înţelege că artistul vede un lucru, va putea simţi, imagina, însufleţi, un om superior, o
o fiinţă, o acţiune din lumea din afară numai pentru acţiune înaltă complicată, e bine înţeles sufleteşte mai
ea (independent) şi nu din punct de vedere a rapor­ mare decît cel a cărui suflet nu se poate ridica peste
tului ei cu lumea înconjurătoare. Neînţelegerea — lucru, peste animale, peste omul simplu. Şi pentru public
poate intenţionată — a celor susţinute de mine, adaugată e satisfacerea mai mare cînd artistul.îî dă să trăiască
eu deasa mistificare a advăruluî, îi dă prilegiu dl G. I. ceva înalt, ales, puternic, decît cînd îî dă numai natură-
să umple pagini de critică cu încercări de ironii care moartă; căci o satisfacere mare pentru cel ce gustă artă
trec peste ceeace se poate spune ÎDtr’o discuţie, cu e a trăi mult, mare, intensiv. In artă e tot omul un
exemple absurde, toate numai spre a mă combate... «gourmand de la vie*.
spre a putea spune că mă contrazic. Apoi cu aer smerit însemnătatea unei opere însă nu depinde de subiect,
dl G. I. mă întreabă dacă mi-am dat seamă care e inte­ ci de mărimea concepţiunei artistice, subiectul fiiud înăl­
resul petru care D-sa încurcă lucruriw astfel (»V. R.« ţat de redarea artistică. De aceea nici nu e cu putinţă
VII. 53); mărturisesc că nu, ceeace cred însă liotărît e o clasificare a operilor după însemnătatea sau semni­
că n u interesul pentru adevăr, căci ca să susţi i adevărul, ficaţia subiectului. In «las Meniuas* (Madrid) a lui
nu poţi întrebuinţa neadevărul... Ce aşi vrea insă să Velasquez e reprezentat numai un grup de familie dela
ştiu, o dacă.onestitatea în scris nu intră de asemenea în curtea lui Filip al IV. (Velasquez însuşi cum vrea să
principiile de moralitate de care dl G. 1. face atîta zgomot... picteze pe rege şi pe regină, pe cînd în mijloc subiectul
în ceeace priveşte «organul perceptiv» voi face dlui principal îl face mica prinţesă Margareta-Maria care
G. I. încă odată neplăcerea şi voi lămuri în scurt această stă între două dame de onoare, dintre care uua cu o
chestiune. reverenţă îi oferă o cupă pe o tavă,', sau în «Las Hilan-
Pictura de pildă, se adresează vederei. Prin ocinii — deras* (Madrid) numai nişte ţesătorese; deşi tablourile
organ perceptiv — se percepe tot ceeace pictorul acestea sînt inferioare ca semnificaţie multor de
ne spune îutr’un tablou, şi critica judecă tabloul întrucît Murillo, totuşi cine ar putea preţui pe Velasquez sub Mu-
el spune ceva î u acest fel. Ideia picturalâa artistului rillo. — De asemenea o preţuire a operilor picturale după
o pot cuuoaşte numai din tablou, numai prin repre­ valoarea cuprinsului, ar respinge de pildă mai toată pic­
zentarea în tablou poate să mi-o comunice, numai după tura olandeză faţă de cea italienească. E cu putinţă însă
ce văd reprezentat, pot să o judec... Ideia primă a ar­ aceasta? E posibilă o asemănare între opere aşa de dife-
tistului nu există pentru privitor decît în reprezentare, ritedupă cuprins? Un tablou de Metzu, Jan Steen, Terborch,
ideia e însăşi tabloul. în forma care îmi impre­ Pieter de Hoogb etc., stă alăturea cu un tablou de Boticelli
sionează vederea trăeşte opera; de aceea felul cum e saii Perugino cu acelaş drept de operă de artă; o com­
tratat subiectul şi nu însăşi subiectul mă interesează, paraţie între ele după însemnătate nu e cu putinţă, căci
în faţa unei statui în care sculptorul a vrut să repre­ însemnătatea unei opere o dă concepţiunea artistică şi
zinte toată frumuseţea, armonia, viaţa ce exprimă un nu subiectul tratat filozoficeşte, moral, sociologic... nu
corp omenesc desăvîrşit, te întrebi desigur şi ce face partea de «critică a vieţii*.
omul reprezentat, pentru a-ţi explica poza şi a controla Asupra tuturor acestor amănunte elementare nu ni'am
verosimilitatea, dar e cu totul afară din considerarea putut întinde în articolul meu trecut, ci m'am mărginit
estetică să te întrebi de e bine ceeace face... cînd sculp­ să comprim aceiaşi ideie în cîteva cuvinte ca: «felul
torul a vrut să arate numai cît de frumos e acel trup cum e exprimat un subiect şi nu subiectul coustitue
în acel moment. El l-a văzut la suprafaţă — în su­ opera de artă...«, «cit de emancipată e lumea de mărimea
prafaţa şi expresia sufletului —, nejudecind şi rolul concepţiunei artistice...*, «nu ce, ci cît de mult exprimă
acţiunei modelului, căci în acel caz ai - li încetat şi la opera îi face şi meritul...« etc., suficiente ca să arate
artist considerarea curat artistică. şi dlui G. I. ce e cu organul perceptiv, că o asemănare
Nu prin semnificaţie, cum spune dl G. 1., trăeşte între artist şi placa fotografică nu e cu putinţă, etc.
opera de artă, ci prin ce e ca artă. Mai toate tablourile Mai departe dl G. 1. vrea să spună că faţă cu cele
mari semnificative ale unui Mnckart sau Piloty care susţinute înainte, mă contrazic amarnic cînd zic că arta
cuprind păreţi întregi de Muzee, n’au în ele atîta viaţă, exprimă un sentiment. Dacă aşi fi ştiut că D-sa e aşa
frumuseţe, cit dan te Ii era lui V er Meer din Luvru (Uu străin de psihologie, atunci aşi fi lăsat la oparte şi notele
tablou de-o palmă în lung şi ’n lat.) Desbracă un subiect prin care mă adresez D-sale, din articolul meu trecut.
de forma care i-a dat-o şi în care l-a conceput artistul Cînd discuţi cu cineva teoria judecăţilor sau a silogisme­
şi ce mai rămîne? Aceiaşi Madonă cu copilul său înso­ lor consideri că acela ştie ce e noţiunea şi deci te va
ţită şi de sfinţi e subiectul părţei cele-î mai mari din putea înţelege, de uu... tot ce poţi face e să-l rogi să
tablourile renaştereî. Care era aici însemnătatea alegerei o înveţe şi apoi să vie să cotiuue convorbirea. Şi doar
subiectului, cînd totul era dat? dl G. I. a făcut mare caz de psihologie, de pildă: «aresă
Ca răspuns la întrebarea... săracă a dlui G. 1. dacă un mă silească X sau Y să consult, cînd vreau să judec
pictor de portocale — după ceeace susţin eu — e mai pe poet, numai primele pagini din psihologie, sens aţii,
însemnat decît Michelangelo (»V. R.« VII. 53) e de spus imagini şi are să-mi smunceaseă tratatul din mînă
aceasta. Artistul cuprinde în artă viaţa. Redînd pe om, cînd voi vrea să trec la sentimente», («V. R.« I. 137).
el dă ceeace e expresiv, omenesc, însemnat... in acesta, O nu,... deloc, ba chiar X sau Y îl sfătueşte să-şi citească