Page 21 - 1906-21-24

450 LUCEAFĂRUL Nrul'21—24. 1906.

criticei dluî G. 1.) cu popa, şi de ce îjtaupassant se bucură mai sus că se întîmplă la dl G. I.) aceleia pe care o dă
cu Bertin? De ce acesta din urmă nu e jucăria soarteî analiza medicală, filozofică etc. Dl G. I. însă spune cate­
ca Ion Ursu? De ce Ion Ursu are «circumstanţe atenuante» goric: »mai mult, ca critic, pot nici să nu studiez opera
şi Bertin nu? Afară de teoria poporanistă 1 ) nu ştiii altceva din punct de vedere artistic« (»V. K.« VIII. 225) (e vorba
ce ar putea explica acest fel de a vedea lucrurile. de criticul literar), dar dacă nu o face criticul de artă
Tot acest fel curios de a judeca arta din punct de cine să o facă sociologul, moralistul, doctorul, popa?
vedere al idealelor D-sale sociale şi politice, se adevereşte D-sa mă condamnă că aşa cum concep oii critica e
atunci cînd D-sa vorbind de romanul «Floare ofilită» a estetică. (»V. R.« VIII. 234). Dacă D-sa ar înţelege prin
dlui Sadoveanu, îl laudă pe autor că in descrierea Vas- critică estetică a lămuri valoarea artistică a operei
canilor (Păşcanii) nu vorbeşte de ovrei de loc şi-l critică (»L.» XI.—XII 222—3) atunci ar avea tot dreptul să o
fiindcă a spus odată în «Crîşma lui Moş Precu»: »un numească astfel şi eu nu aşi face decît să-î daîi dreptate,
tîrguşor plin de colb şi de ovrei». (»V. R.» I. 167). De ce pe cînd aşa, ceeace D-sa îmi atribue că aş! fi zis eu de
D-sa opreşte aici pe scriitor să aprecieze şi de ce. cere critic, e o mistificare a adevărului, deoarece eu am spus
(vezi nota 1.) diui Sandu-A Idea aceasta, atunci cînd e că: »cu frumosul, cu problema impresiuneî artistice, struc­
vorba de ţărani («V. K.» V. 305)? Căci tot atit de arză­ tura impresiunu, se ocupă teoriticianul estetician (»L.«
toare e la noi în ţară şi chestia ţărănească ca şi chestia XI.—XII. 221) şi nu criticul cum spune dl G. I. că
ovreiască, ba chiar a servi chestiuuoa ţărănească — ro­ aşi fi susţinut eu (»V. R.« Viii. 224). Confundarea pe care
mânească — insemnează a te împotrivi ovreimei. De dl G. I. vrea să o arate că o fac eu între critic şi este­
ce dar D-sa cere dlui Sadoveanu să nu aprecieze lucrurile, tician (teoretician, filozof) nu o pot considera decît ca o
cum le apreciază orice bun român, dacă D-sa admite o întoarcere intenţionată a lucrurilor pe dos, o lipsă de bună
artă care să aprecieze după interesele timpului? Iată la credinţă, un neadevăr numai spre a putea critica. în maî
ce fel dar de judecare artistică duce critica după idealul multe locuri eu deosebesc anume categoric pe critic de
dluî G. I. Eşti poporanist — critic — atunci dai brevet estetician, d. e.: «criticul ignorează pentru studiul său
de bun sau rău unei opere după cum serveşte această estetica teoretică», «estetica în armonie cu o sistemă
chestiune şi fiindcă în poporanism uu e implicat anti­ de a considera lumea dă idealurile tuturor timpurilor, e
semitismul, condamni pe tot autorul care se va amesteca (juintesenţaconsideraţiilor pur speculative, pornite din-
în această chestiune din urmă. Eşti antisemit, atunci tr’o anumită stare de civilizaţie şi atîrnînd de filo­
condamni pe tot scriitorul ce arată în opera sa cît de zofie, pe cînd critica de artă care aparţine analizei,
puţină simpatie pentru neamul ovreiesc, după cum po­ îşi începe cercetările diutr’uu punct de vedere cu totul
poranistul condamnă pe cel cu simpatie pentru capitalist. diferitde al ideilor filzofice, şi anume din punctul
Eşti teolog, atunci numeşti adevărată artă numai aceea de vedere al realităţii estetice (ceeace există ca operă)»
ce e în marginele dogmei, ce cîntă slava bisericei şi a (»L.« XI—XII. 222). Mai mult, cînd trec dela estetică la
pieoţimei, şi ai cele mai rele cuvinte, cele mai aspre critică spun: «toate aceste teorii aparţin numai filozofiei
calificări de ne-arta pentru dl Sadoveanu, de pildă, fiindcă artei şi nu reprezintă punctul de vedere al criticei artis­
nu simpatizează cu preoţimea, fiindcă o vede aşa tice ...« sau »e o mare deosebire între filozofia artei şi
de rău. Inchipuiască-şi acum cineva cîţi critici cu teorii critică de artă...» (»L.« pag. cit.) De unde deci conchide
de acestea sint... şi apoi piîngă de milă artei!... dl G. I. că eu Confund critica cu estetica («V. R.« VIII.
Cînd dl G. I. conclude despre aceleaşi opere că sint 225) ?... Şi fiindcă această confundare e neadevăratâ, e
•admirabile artistice... opere din cele mai artistice» (»V. R.« făcută de D-sa, cît pot fi de adevărate şi toate greşe­
VIII. 220) şi tot deodată că sînt imorale nu e oare lile pe care dl G. I. vrea să mi le atribue din cauza
surprinzător (!!) că D-sa nu deosebeşte judecarea acestei confundări? Nu dle G. I. «critica» nu «este o
artistică de judecarea morală? Căci atunci cînd laudă noţiune identică cu estetica» cum vrei D-ta să fi zis eu,
partea artistică a unei opere, desigur că o analizează din ci critica analizează o operă, pe cînd estetica face
alt punct de vedere, decit acela cînd îi critică morali­ teorie asupra frumosului în general, asupra sentimentelor
tatea... şi deci prima critică artistică n’aro nimic estetice (străine D-tale), asupra impresiuneî estetice etc...
de a face cu a doua, morală, de aceea asupra aceluiaşi deosebire mare. Şi dacă am spus maî departe de critică
lucru două sentinţe cu totul contrarii. — Altădată (în- cum că e o ştiinţă, aceasta nu fiindcă o consider una
tr’un articol despre criticele dluî Lovinescu) am spus că cu estetica — cum spune dl G. I. iarăşi neadevărat, —
operă de artă se poate studia şi din punct de vedere (şi nici nu o consider ca o ştiinţă egală cu matematica
moral, religios filozofic, medical. 2 ) etc. şi acel studiu sau cu chimia), ci o consider ştiinţifică în procedeu...
poate fi foarte bun, dar nu are nimic de a face cu ceeace aceasta am explicat-o şi atunci prin cuvintele: «critica o
face valoarea a unei opere; sentinţa artistică — bine o ştiinţă, ea nu vrea să impresioneze ci lămureşte şi ex­
sau rău — poate fi cu totul contrară (cum am arătat plică» (»L.« XI—XII. 223). A lămuri, a explica uu e un
mijloc artistic, ci ştiinţific. Am spus: critica e ştiinţă, ca
») „în literatura „poporan îs in ul“ va însemna atitudinea împotrivire celor ce susţin critica drept.artă. — Ce-1
tio simpatie a scriitorului faţa cu clasa ţărănească 1 *. . . privesc pe cititor sarbedele rătăciri sau închipuiri pe
,,Aceasta atitudine uu o putem găsi şi cere docît nuiuai
în oporole unde o vorba despre ţărănime...* 1 (»V. R.< U. care le brodează în contul — şi spre paguba — unei opere
306—307.) cutare pretins critic, caro consideră critica un prilegiii
*) Dr. Foroll, în »Die Soxuelle Frago« studiază personagiile din de vorbă a celor neproductivi, ce îl privesc idealurile
nuvelele şi romanele lui Maupassaut din punct do vedere medical.
strimte de bine, de răii, ale criticului, faţă cu opera ce