Page 24 - 1906-21-24

Nrul 21-24, 1906. LUCEAFĂRUL 453
ci dă stări sutleteşti, tristeţe, veselie, noţiuni de sen­ lumeî... al doilea exemplar, D-sa critică la început la
timente, care nu pot ti cuprinse în judecarea moral sau mine ceeace avea să spână la urmă D-sa.
imoral. 1 ) Deşi ar mai fi multe, şi dintre detalii, de scos din arti­
în sfîrşit, atît partea musiceî cit şi a arhitecturei sînt colul de critică al dlul G. I-, susţineri de acelaşi fel cu
bucăţi unice în ceeace priveşte discuţia în chestiuni ne­ acele citate pînă aici, totuşi nu urmez mai departe
cunoscute celui ce discută. D-sale i se pare că eu mă deoarece cele date pînă acum cred că vor ajunge să do­
îucurc fiindcă vede lucrurile dintru început încurcat. vedească cititorului, cum, cu ce ştiinţă şi cu ce mijloace
Aşa D-sa afirmă odată singur ceeace critică la mine critică dl G. I. precum şi de ce nu urmez mai departe
(fără să fi susţinut eu). «Artistul crează realitatea a doua discuţia. Cînd discuţi cu cineva probleme de algebră,
oară, în al doilea exemplar» (»V. R.« VII. 214). presupui că celalalt ştie cele patru operaţii, iar dacă
Iată pe dl G. I. predînd arta drept copie a lumeî reale. te convingi de contrariu, atunci amînî convorbirea pe
Arta repetarea lumeî, aceeaşi lume în dublu exemplar, cînd le va învăţa. Cind dl G. I. va fi ajuns aşa departe,
lumea de douâorî... Oare lumea nunîăî odată nu i e atunci vom relua discuţia, pînă atunci însă îi zic »la
D-sale de-ajuns? Eu am zis în această privinţă că arta revedere!» sau poate chiar şi «adio»!
un copiază natura ci o anumită faţă a ei trăeşte în artă. Berlin, Noemvrie 1906.
Dar dl G. I. nu vrea să ştie de aceasta. D-sa critică
transpunerea lumeî în artă, placa fotografică .. . copia Marin Simionescu-Rîmniceanu.

Cele două cîmpii.
(Legendă indiană)
de
H. SienKiewicz.
Au fost odată două ţări, una lîngă alta, cari — Faceţi cum veţi crede mai bine.
se asemănau eu două cîmpiî nemărginite pe care Atunci în ţara care aparţinea lui Vişnu, viaţa
le despărţea un rîu limpede. începu să clocotească, Soarele începu să răsară
Malurile acestui rîu se depărtau într’un loc şi să apună. Zilele şi nopţile se urmau regulat,
formînd un vad puţin adînc, ca un lac mic, a Marea nemărginită se revărsa şi se retrăgea.
cărui apă era liniştită şi străvezie. Nori, încărcaţi de ploaie, se arătară pe cer. Pă-
Sub bolta albastră a cerului se zărea ca un mîntul se îmbrăcă cu păduri, şi se împănă cu
cîmp auriu, de unde se înălţau ramuri de lotus, oameni, animale şi pasări.
ale căror flori trandafirii şi albe se descbideaîî Pentruca toate fiinţele vieţuitoare să se poată
pe apa liniştită. Fluturi împestriţaţi se roteau înmulţi, bunul Vişnu creă Iubirea, poruncindu-î
in jurul acestor flori. Printre ramurile de pal­ să fie în acelaşi timp Fericirea.
mieri cari creşteau pe mal şi chiar mai sus, în Brahma îl chiernă atunci la el şi-x zise:
atmosfera liniştită, glasul păsărelelor suna, ca — Tu n’aî să faci nimic mai desăvirşit pe
zăngănitul clopoţeilor de argint. pămînt, pentrucă eu ani creat deja cerul. Odih-
Pe aici era trecerea dintr’o ţară într’alta, dintre neşte-te şi iasă aceste fiinţe pe care le-aî numit
cari întîia se numea Cîmpia Vieţii, iar a doua »oameni* să-şî ţese firul vieţii fără nici un
Cîmpia Morţii. ajutor.
Amîndouă fuseseră create de preaînaltul şi Vişnu ascultă de porunca luî Brahma, şi
atotputernicul Brahma, care încredinţă cârmuirea de-atuncî oamenii începură să se gindească la
Vieţii bunului Vişnu, iar pe a Morţii înţeleptului el înşişi.
Siva, zicîndu-le:
Din faptele lor bune s’a născut bucuria, iar
*) Dl G. I. cu ştiinţa psihologica ce îi stă la dispoziţie, considera
tristeţea, voselia, melancolia, pesimismul, (»V. R.« VII. 65) ca senti­ din cele rele mîhnirea. Ei băgară de seamă cu
mente morale. De ce atunci D-sa nu critică »la psichologie des Sen­ uimire că viaţa nu e o bucurie neîntreruptă,
timente* a lui Ribot de pildă (iau po aceasta fiindcă cuprinde un re­
zumat de ce s'a spus în timpul din urmă asupra sentimentelor, şi ci acest fir despre care vorbise Brahma era ţesut
aşa, criticind po aceasta, D-sa ar critica întreaga psihologie modernă), de două femei, dintre care una cu surîsul pe
care vorbeşte de pesimism la sentimentul estetic (rubrica caracterelor buze şi alta cu lacrimi în ochi.
generale ale sentimentelor patologice estetice)?...