Page 25 - 1906-21-24

454 LUCEAFĂRUL Nrul 21-24, 1906.
— Stăpîne, ziceau eî, ridicînd braţele, truda
ne-a slăbit trupurile, oboseala ne-a pătruns
oasele; noi am dori să ne odihnim, dar Viaţa
ne sileşte să muncim merett.
Vişnu răspunse:
— Marele Brahma nu mi-a îngăduit să desă-
vîrşesc Viaţa. Dar pot să fac ceva ce să între­
rupă Viaţa şi care vă va da odihnă.
El creă somnul.
Oamenii primiră cu bucurie acest nou dar şi
îl socotiră ca unul din cele maî mari daruri
pe care le primiseră dela zei. In timpul som­
nului, grijile şi amăgirile deşarte dispăreau, pu­
terile istovite se întremau. Somnul, ca o mamă
bună, usca lacrimile întristării şi îmbrobodea
capetele celor cari dormeau cu un nour liniştit
de uitare.
Iar oamenii preamăreau somnul astfel:
— Fii bineeuvîntat, căci eşti maî dulce decît
viaţa adevărată!
Eî n’aveau să se plîngă decît că nu ţine
veşnic, ci e urmat do deşteptarea’ caro aduce
munca, truda şi noi osteneli.
Acest gind îi prigonea atît de mult îneît,
Expoziţia de copii din comuna Apoldul-român: pentru a treia-oară, se duseră la Vişnu.
Tineri din Apold.
Se duseră înaintea tronului luî Vişnu şi în­
cepură să se plingă:
— Stăpîne, viaţa e grea in întristare.
El le răspunse:
— Să vă mîngăie Iubirea!
Eî se întoarseră liniştiţi, căci Iubirea risipea
într’adevăr întristarea care, faţă de fericire, era
aşa dc mică îneît nici nu făcea s’o bagi în
seamă.
Dar Iubirea era în acelaş timp stăpîna dătă­
toare de viaţă şi, cu toate că ţara cîrmuită
de Vişnu era mare, în curînd mulţimea de
oameni nu maî avu destule fructe pe pomi,
nici' destulă miere dela albine.
Atunci, cei mai cuminţi începură să despă-
durească, să lucreze pămîntul, să samene grîii
şi să secere.
Şi astfel se născu munca.
în curînd toţi trebuiră să lucreze, căci munca
ajunse nu numai temelia vieţii, ci viaţa însăşi.
Din muncă se născu truda şi din trudă obo­
seala.
Oamenii veniră din nou în faţa tronului lui Expoziţia de copii din comuna Apoldul-român: j
Vişnu: pirectorul şcoalei romiue cu familia.