Page 27 - 1906-21-24

456 LUCEAFĂRUL Nrul 21—24, 1906.
observă că trupurile lor, cu cît se depărtau, cu moasă şi aşa de fericită încît toţi părăsesc pe
atît se făceau mai străvezii, din ce în ce maî uşoare, a mea.
din ce în ce maî luminoase şi mai strălucitoare — Nu ţi-a maî rămas nimeni? întrebă Brahma.
par’ că se pierdeau în lumina care acoperea Câm­ — Un tînăr şi o fecioară numai, Stăpîne, cari,
pia Morţii. iubindu-se mult, s’aîî lipsit mai bucuros de liniştea
După ce trecură, se culcară printre flori şi veşnică decît să-şî închidă ochit şi să nu se
copaci, la poalele stîncilor spre a se odihni. maî privească.
Ochii le erau închişi, dar feţele lor străluceau — Ce doreşti tu?
de o linişte nespusă şi de o fericire pe cari nici — Se facî maî puţin frumoasă şi mai puţin
Iubirea nu le-o dase în Cîmpia Vieţii. fericită ţara Morţii, căci şi aceştî doî mă vor
Văzînd aceasta, ceî rămaşi işî ziceau intre v ei: părăsi, cînd va trece primăvara dragostiî lor.
— Ţara luî Siva e maî bună şi maî dulce Brahma se gîndi o clipă şi zise:
decît a noastră. — Nu voî micşora frumseţea nici fericirea
Şi eî începură, din ce în ce maî mulţi, să Morţii. Voî face altceva spre a mîntui Viaţa.
treacă în cealaltă cîmpie. De acuma, oamenii nu vor maî trece după plac
Erau falnice cete de bătrînî, de oamenî în de pe un ţărm pe altul.
puterea vîrsteî, de bărbaţi şi soţii, de mame Zicînd aceasta, Brahma ţesu un văl des .de
dueind copii de mină, de tineri şi fecioare. Mii întunerec, creă apoî Frica şi Durerea, poruncin-
şi milioane de oamenî se adunară la pacînica du-le să ţie acest văl întins înaintea trecătoarei.
trecătoare, aşa încît Cîmpia Vieţii' se pustii De-atuncî, câmpia luî Vişnu mişună de oamenî,
aproape cu totul. căcî, cu toate că ţara Morţii a rămas lumi­
Atunci Vişnu, a cărui datorie era să îngri­ noasă, liniştită şi fericită ca maî nainte, oamenii
jească Viaţa, se sperie că dăduse el însuşi, într’o se tem de trecătoarea care duce dela Viaţă la
clipă de supărare, un asemenea sfat şi, neştiind Moarte.
ce să facă, se duse la preaînaltul Brahma. Oblongoreck, 4 August 1903.
— Creatorule, îî zise el, scapă Viaţa! Tu ai
făcut ţara Morţii aşa de limpede, aşa de fru­ Trad. de O. L. — Piteşti.

(An interviev cu dl Mark Twain.

»Am avut odată o ideie genială,* începe să Iată-mă la hotel în Viena. Rog pe un om de
povestească hazliul nostru amiclonescu. «Dorind serviciu să înştiinţeze pe marele umorist că o
să lansez, cu cît mai multă vîlvă, o broşură ce rudă a D-sale, fiind pe moarte, doreşte să-l vadă
voiam să scot, m’am decis să fac o lovitură pentru ultima dată ; şi pe cînd omul pleacă, eu
extra-ordinară, publicînd în fruntea eî, drept aranjez în jurul meii o serie de sticluţe, îmi
prefaţă, un interviev cu celebrul umorist american pun o luminare aprinsă Ia cap şi aştept.
Mark Tvvain. Spre marea mea bucurie, n’aştept mult, căcî
Aflînd că el so găseşte la Viena, îmi făcui dl Mark Twain intră pe uşe, şi fără fasoane,
geamatanul, dădui fuga la gară şi cum trenul caşi cînd aşî fi fost mort de mult, s’aşeaza lîngă
nu era încă gata de plecare, mă instalai într’un patul meu, îşi face cruce şi începe să mă pri­
compartiment, scoasei notesul să văd dacă mi-am vească ... Tacticos, el pune un deget pe mine,
însemnat adresa celebrului scriitor şi-mî făcui apoî îmî închide un ochiu, şoptind catră omul
planul: să-l învit la mine la hotel sub pretext trimes să-l aducă:
ca a-şî fi o rudă bolnavă a luî. Şi... de acolo, »A murit şi a uitat să închidă ochii... Văd
aveam să mă descurc eu uşor. Dar cum eram că încă n’a intrat în putrefacţie... dar mi se
obosit, am cam început să moţăi. pare că nu e nicî măcar mort de tot, după cît
* observ. — Socot însă că nu mai are mult ...»