Page 28 - 1906-21-24

Nrul 21—24, *906. LUCEAFĂRUL 457

O scumpe dle Twain, gem eu cu glasul unui Lucifer, Belzebutz & Compania, ar realiza cu
muribund, — cît de fericit sînt că pot să te iadul, care este o firmă foarte vechie, cunoscută
mai văd odată, înainte de a muri. şi solidă, dirijată de aceşti domnî, ar realiza, zic,
Nu spun eu, — şopteşte di Twain — n’a murit o afacere splendidă. Sint convins că babacul
încă complect. Apoi scoţînd nişte cărţi poştale Rokefeller ar da cel puţin cincî milioane, celui
ilustrate din buzunar le aranjază pe pat, aşa ca care i-ar procura posibilitatea să furniseze cu
să le văd. Sunt ilustrate cu chipul D-sale. Şi petrol această cunoscută şi solidă casă. Eu cred
marele scriitor zice cu aerul cel maî milos şi că Rokefeller numai în acest scop, s’ar decide
afabil: să moară, numai ca să poată pune la cale ghe-
>Am pus cărţile astea ilustrate, ale mele, aşa, şeftul ăsta. De aceea eu aşî fi de părere, dacă
ca să mă vezi de maî multeorî. Sint aci o te decizi pentru ceva, să te hotărăşti pentru
duzină: aşa că mă vezi de o duzină de ori, şi iad. Curaj!«
cu modul acesta o să ti de o duzină de ori »Vaî. dle Twain...«
maî fericit. Acuma trimet servitorul să maî cum­ »Nu, dragă rudă, nu şovăi: du-te în iad, căci
pere vre-o zece mii de ilustrate de ale mele şi cu Dumnezeu slabă nădejde să faci vre-o afa­
astfel aî să fi de zece miî de ori maî fericit, cere. Bătrtnul Sabaoth e maî şiret decît Carnegie
încât o să te trezeşti direct în raiul fericirilor al nostru: el îşî fabrică toate singur.
înainte chiar de a muri.« — »Dar dle Twain, ceeace spuî D-ta, nu
»Mulţumesc, mulţumesc, scumpe dle Twain...« gândesc că e tocmai serios.*
»llă rog, n’aî pentru ce. Dar o mică între­ — »Aî dreptate, D-ta începi să «nu maî
bare: maî aî toate mîinile, scumpă rudă?... gîndeşti*, fiindcă eştî ca şi mort, e logic;
vreau să zic: nu ţi-e ruptă nici una? în momentul cînd n’aî să maî gândeşti, n’o să
»Nu; mulţumesc, am două ruîinî şi sînt în­ maî exişti de loc.«
tregi. Dar pentruce întrebarea ?« Cîteva clipe mă uit la el cu aerul unui idiot;
«Fiindcă după figură, m’aşî fi aşteptat să simt că îmi vin nebuneli. Cum? eu să fiu mort?
aî cel puţin patru, dacă nu o duzină de mini... «Păi bine frate, eu n’am făcut socoteala aşa!
Dar picioarele, le aî complecte ?« Deodată îmi fulgeră o inspiraţie prin cap. încep
«Da, complecte ... însă am numai două.« să mă ciupesc pe sub plapumă cu aşa putere
«Numai!?, hm păcat, n’am noroc! In sfîrşit... disperată că-mi vine să urlu de durere. Dar
poate că aî altceva maî patricular, poate aî maî durerea aceasta îmî pricînueşte o plăcere, o
multe limbi... poate vreun apendice la spate, fericire fără margini. Căci îmî zic: «Slavă Dom­
poate aî două inimi sau maî multe; poate...« nului maî simt dureri, îmî vine să urlu, deci
«Nu, vai nu am nimic extra-ordinar...« nu sînt mort...« Dar ca să nu se observe bu­
«Va să zică eştî o rudă obicinuită; un om curia mea, eu gem.
comun, fără nimic extra-ordinar pe D-ta... Eee... «Dar, scumpe Domn, în viaţa practică, maî
Asta nu e nicî o treabă bună... speram să fi toţi aceî, cari nu gîndesc par’ca ar exista şi
ceva extra-wurşt, cum se zice aci în Viena. eî... cel puţin aparenţele ne arată...«
Dar in sfîrşit. dacă nu eşti... ce să-ţî fac?... «Ne arată că ei nu există. Poftim; în filozofie;
credeam că văd în D-ta ceva maî deosebit, să toţi' filozofii, pe cari îi ştim, există numai, fiindcă
aî un tunel prin burtă; sau să ţii capul sub au gîndit Numeşte-mî D-ta un filozof, care n’a
braţ; să aî ochii in eălcîie... De! dacă nu e, gîndit; sau un necunoscut, care n’a gîndit. Aşaî
nu este! Dar atunci ce chef ţi-a venit, scumpă că un astfel de mastodont n’a existat?*
rudă, să mori aşa din senin? Poate aî vre-o «Aşa este. Dar un bivol, un pom, în sfîrşit
comandă sus în cer sau in iad... ceva afaceri există chiar fără a gândi______«
urgente.« «Mă rog, un »nimic« ceva care nu există
«Nu n’am nimic*, gem eu cam îngrijorat de poate să gîndească?*
modul cum vorbeşte D-nealuî. «Dacă o ieî aşa, negreşit, dle Twain, că aî
«Să nu te miri de cele ce-ţî spun« îmi zice dreptate, totuşi eu unul, eu exist, şi pot să o
marele literat. «Convingerea mea e, că, dacă ar dovedesc.«
reuşi cineva să furniseze cu petrol pe d-niî Scumpă rudă, eştî un biet muribund, dacă