Page 30 - 1906-21-24

Nrul 21-24, 1906. LUCEAFĂRUL 459
pomină cazul luî. Tocmai cînd să-l îngrop a la disperare încît controlorul se crezu autorizat
spart capacul, a sărit afară şi a rupt-o la fugă.* să-roî zică cu un aer protector:
«Eî şi 1-aţî îngropat.* «Pofteşti să te dai jos la Mărcuţa? Nu-ţî fie
»Aşî — de unde! — că n’afost chip să-l mai teamă, Domnule, o să te cobori la prima staţie,
prindem, alerga mai repede mortul decît noi, aî să ajungi ceva maî tîrziîî, dar ajungi sigur
şi a trebuit să renuţăm ...« acolo.*
*
«Sper că n’o să faceţi tot aşa cu ruda mea...
De altfel... am să îngrijesc eti să-l înbalsameze Visasem: — Dar acest debut nepărîndu-mî
cu injecţii de sare ...« tocmai de bun augur, hotărî! să nu maî scot
Auzind aceslea vreau să protestez, dar simt volumul. Şi cum sînt foarte energic, îndată ce-am
o durere la ceafă, mă îmbălsămează doctorul hotărît eu să fac un lucru, l-am şi lăsat. — Şi
după ultimul sistem. am avut o inspiraţie fericită, căci mi-am zis:
*
de sigur că pe lîngă miile de leî ce am, o să
Deodată făcui o săritură. O voce îmi strigă: maî pierd cu volumul încă alte cîteva mii, prin
«Biletul, Domnule, biletul! mai repede!* reclamă şi prin chefuri ce trebue să fac cu
Sării în sus şi văzui că mă aflam într’un prietenii, ca să-î conving să mă citească. Şi aceştia
vagon. De bucurie că nu sînt mort, începui să sînt bani pe cari voî fi silit să-î împrumut,
sar ca un nebun strigînd: şi, deci, sînt bani pierduţi. Dacă însă nu scot
»Ce fericire! ce fericire! ce fericire!« cartea, banii nu se pierd, iată-mă dar cu vre-o
»Biletul, Domnule! Mergi la Constanţa?* zece mii de franci pe cari îl am de o parte,
«Ce fericire!« urmai eu »ce feri... merg la gata, fără să fi mişcat un deget. Şi cum sunt
Viena!« econom îl păstrez. Aşa-î că e o ideie genială?
«La Viena ..? păî al luat trenul de Constanţa, El, ca să mă răsplătesc că am avut această
aî greşit trenul...« ideie extra-ordinar de frumoasă şi rentabilă,
Eti nu încetasem să strig «ce fericire« dar la mi-am permis cîteva cheltuelî şi cadouri pe
auzul acestei ştiri începui să zic: cari le-am făcut din economiile mele, păstrînd
Ce feri...! ce nenorocire! ce nenorocire! ce însă neatinse miile de franci cîştigate în chip
nenorocire! Şi sîntem departe de capitală Doin­ aşa de ingenios.
ii ule?« Un lucru însă nu prea înţeleg: acum după
«Nu, abia am ajuns în dreptul Pantelimo- ce am cheltuit economiile mele, caut la miile
nulul, lîngă Mărcuţa.« cîştigate şi nu le mal găsesc. Se vede că am
«Ce nenorocire ... Opriţi, opriţi, vreau să mă uitat unde le-am depus, căci eu pot jura că
dau jos... opreşte, Domnule!« nici nu le-am atins.* .. „
Trecusem cu o aşa mare iuţeală dela bucurie

SCRISOKI DIN BUCUREŞTI.
v. astădată, putem să ne punem chiar întrebarea,
dacă i se poate zice tocmai «eveniment*? în
Poetul soarelui.
tot cazul îl înregistrăm şi noi cu bucurie; iar eu
V. Alexandri. îl iau drept pretext ca să împărtăşesc cititorilor
La Iaşi s’a desvălit o statuă a lui. N’am văzut «Luceafărului* o observare făcută cu prilejul
nici statua, nici sărbătoarea desvăliril. Dar am unei nouă citiri a poeziilor lui Alexandri şi
citit în «Neamul românesc« descripţia acesteia, care cred că s’ar găsi adevărată, dacă s’ar veri­
de dl N. Iorga şi ironicul articol al «Vieţii ro­ fica şi prin o citire nouă a prozei.
mâneşti* despre acelaş eveniment. Evenimentul Mi se pare, dl G. Bengescu a povestit undeva
nu s’a ridicat la înălţimea la care s’ar fi cuvenit. în «Convorbiri literare*, că V. Alexandri era
Ba, dacă nici ceva ridicol n’a lipsit, nici de aşa de friguros, încît la Paris nu îndrăznia să