Page 34 - 1906-21-24
P. 34

Nnil 21-24, 1906.          LUCEAFĂRUL                        463


                                Crăciunul copiilor.
                                         i.
                                      i.Copiilor.
               Dragi copii din ţara asia     îngerii se uită ’n casă
               Vă miraţi voi cum se poate,   Văd şi spun — iar Moşul are
               Moş-Crăcinn din cer de-acolo   Colo ’n cer, la el în tindă,
               De le ştie toate-toate...     Pe genunchi o carte mare...
               Uite cum — vă spune badea...   Cu condei de-argint el scrie
               Iarna ’n noapte pe zăpadă     Ce copil şi ce purtare...
               El trimite ctte-un înger      Şi de-acolo ştie Moşul
               La fereastră să vă vadă...    Că-i şiret el lucru mare.
                                                                  Ion Brntu.
                                      Iedera.
               Iedera care se ’ntinde        Astfel omul, cînd rămîne
                 pămînt, rămîne slabă,       Xumaî pe pămînt cu gîndul,
               toţi o sfarmă cu piciorul,    coţi îl ocolesc, cu mîna
               Şi ea veştejeşte în grabă.    J)e departe arătîndu-I.
               j)ar cînd iedera să 'nalţă,   J)ar, cînd omul îşi înalţă
               cot mai sus şi mai umbroasă,   Gîndul către cer mereu,
               Cine-o vede, o iubeşte,       îl iubeşte toată lumea
               Oudînd-o, că-i frumoasă.      Şi-î ajută dumnezeu!
                                                                  (i. Coşbuc.
                              J)umnezeu veghează.
               într’un an sînt multe luni,   Şi acum înseamnă-ţî bine
               0! dar cît de multe zile!     cocmai cîte zile sînt,
               Ştii tu, cîte sînt, copile?   Chiar de-atîteaori priveşte
               Kumără, şi atunci uşor,       dumnezeu din cer la tine,
               Yei găsi mulţimea lor.        Şi trimite pe pămînt
                                             îngerul ce te păzeşte.
              (Gr. Cop.)                                          G. Coşbuc.
                                     CRĂCIUN.
               Şed copiii sas pe vatră       Tata lor cel dus în stele
               E ’ntunerec în bordei...      Va trimite azi de sus...
               Aama-i dasă ’n sat să ceară   Pînc şi hăinuţe nouă ...
               Dcla oameni pentru ei.        Căci azi s’a născut Isus.
               Prin părete suflă vîntul      într’un grajd e pus în iesle
               Luminarea s’a topit...        într’un grajd? Ce frig i-o f i . . .
               h ’nserat pe semne mama
               La măicuţa dela schit.        Şi pe rînd li se ’nchid ochii
                                             Somnoroşilor copii.
                                                               Maria Cunţan.
   29   30   31   32   33   34   35   36   37   38   39