Page 35 - 1906-21-24

464 LUCEAFĂRUL Nrul 21-24, 1906,

împărăţia lai Aoş-Icnc.
— Mamă, de ce ziceţi voî întotdeauna sara, şi maî cîte... Trei zile n’aş isprăvi dac aş sta
cînd mi se face mie somn, că vine Moş-lene să le înşir pe toate.
pe la gene? Cine e Moş-Iene şi cum de nu-1 Crăciunul cădea într’o Joie. Mercurî, in ajun,
văd eu niciodată, cînd voi ziceţi că vine în des de dimineaţă, s’a aşezat Rina la fereastră.
toate serile, uneori şi ziua? Era mare fierbere pe stradă.
— Moş-Iene, draga mamiî, e un bătrin bun Copii de toate vîrstele, cu mamele sau cu în­
şi cuminte, care poartă de grije copiilor şi le grijitoarele lor, se îmbulzeau la vitrinele cu jucării
închide ochişorii cînd ştie el c’a venit vremea şi făceau oclri dulci unui Moş-Crăciun cu barbă
de odihnă. albă cu cojocul nins, cu un sac plin de jucării
— Dar eu cum de nu-1 văd? în spinare şi cu un brad încărcat de zaharicale
— Nu-1 vezi fiindcă Moş-Iene nu vrea să-l în braţe. Pe acela ar fi voit şi Rina să-l vadă
vadă copiii şi înainte de a se apropia de ei maî de-aproape... dar singură nu era permis să
le-aruncă un văl ca de sîtă deasă peste ochişori... treacă drumul, iar mama făcea cozonaci în bucă­
— Da, da, ştiu eu. De citeorî n'aş vrea sara tărie. Tata era dus de două luni, plecase trist,
să mai ţin ochii deschişi să mai ascult la cîte-o supărat cu fruntea încreţită, bolnav, scrisese însă
poveste şi nu pot, nu pot de loc, mi se închid de că s’a însănătoşat şi chiar în noaptea Crăciunului
par’ că-nri apasă cineva pleopele cu degetele. Dar mama şi fetiţa îl aşteptau cu dragoste şi dor.
o sa mă silesc odată să... nu adorm şi tot trebui Cum sta Rina cu fruntea lipită de geam şi se
să-l văd eu pe Moş-Iene. ruga la D-zeu să nu trimită sara pe Moş-Iene
Şi nu era zi în care Irina să nu puie astfel prea de timpuriu ca să vadă şi ea pe tăticii cînd
de întrebări mamiî sale, în care să n’aducă vorba va sosi, zări deodată peste drum, nu departe de
de Moş-Iene, în care să nu-şî ia hotărîrea: »astă intrarea marelui Bazar, o fetiţă mititică, să ti
sară n’o s’adorm, vreau să-l văd.« Dar sara Rina tot fost de 6—7 ani. Era îmbrăcată ca vai de
adormea şi pe Moş-Iene nu-1 vedea. om. Ghete zdrenţuite, o rochiţă roşie de stambă,
un paltonaş rupt şi strimt de n’o ajungea peste
Rina era o copilă cu inimă bună dar ciudată piept, pe cap avea o cîrpă de lină roşie, toată
de fire şi de multeorî i se întîmpla să supere numai găuri. într’o mînă îngheţată, ca şi rochiţa
pe părinţi fără să vrea şi fără să-şî dea seama. de roşie, ţinea strîns o cutiuţă de tinichea în
Părinţii eî aveau casă pe strada principală, iar care fusese odată, cine ştie cînd, tutun de lux.
peste drum de casa lor se afla cea maî mare Cealaltă mînă o ascundea cum putea sub pal­
prăvălie din tot oraşul. tonaş şi din cînd în cînd schimba: lua cutia în
Maî ales acu, în preajma Crăciunului erau mîna cea încălzită şi ascundea pe cealaltă sub
acolo multe, foarte multe lucruri de văzut. Rina palton. Cutiuţa de tinichia o întindea trecătorilor
nu se mişca cu ciasurile dela fereastră, nu se fără a zice un cuvînt. Mulţi o treceau cu ve­
maî sătura privind. Prăvălia de peste drum avea derea, dar mulţi se şi opreau din mersul lor
şase ferestre mari, cu geamuri groase dintr’o grăbit şi lăsau un gologan doi în cutiuţa săr­
bucată. La două din acele ferestre erau expuse manei copile, care mulţumea cu privirea eî înge­
numai jucării de tot felul. rească de mică martiră. Gerul şi foamea îî stin­
Păpuşi de toate mărimile, unele în scîrcium, seseră glasul.
altele în sanie, altele şedeau in salonaş pe jeţuri Rina se sfîrşia de mila copiliţeî. Din ce în ce
de catifea, altele cu şorţ alb pe dinainte se ră- maî înduioşată, sări deodată de pe scaun, alergă
zimaîi de cuptoare încîte-o bucătărioară curată ca la dulap, luă de-acolo mănuşile eî albe de
auru, altele la cîte-o maşinuţă de cusut, altele lînă, ghetele de pislă şi-o hăinuţă de postav pe
mititele în băncî, la şcoală, în faţa unui păpuşoi care putu şi ea s’o desprindă din dulap şi cît aî
încruntat şi cu ochelarii pe nas... Apoî maî erau bate de 3 ori în palme era jos în stradă lîngă
clavire micî pentru păpuşî cu talent, paturi cu fetiţa care cerşia.
jiolog, lăptăriî, animale de tot felul şi cîte-cîte — Na, zise ea, inbracă-te iute cu haina asta;

I