Page 37 - 1906-21-24

466 LUCEAFĂRUL Nrnl 21—24, 1906.

ltiî atîrnau fel şi fel de jucării. şi zaharicale şi şitoare, cu haina şi cu mănuşile Riniî, ştia
o spuză de copii jucau veseli în horă în jurul acuma tot. Povestise şi tatălui isprava micuţei
pomului'. şi ainîndoî aşteptau să deschidă ochii ca s’o
între copii, Rina zări şi pe fetiţa căreia îi mîngăie şi s’o sărute, să-î dea darurile de
dase haina şi mănuşile şi alergă să vorbească Crăciun şi s’o lase apoi s’adoarmă din nou fe­
cu ea. Moş-Iene s’apropie, şi luîndu-le pe amîn- ricită şi mulţumită.
două de mină întră eu ele în căsuţă. Le arată Rina se frecă la ochi, îi deschise mari şi,
toate odăile, care mai de care mai frumoasă şi rîzînd, îşi viii capul in sîn la mama, apoi luă
mai strălucitoare. Le dete zaharicale şi jucării şi pe tata de git şi printre sărutări le spuse că
şi le spuse mulţime de snoave, de rîdeau fetiţele l-a văzut pe Moş-Iene. Le spuse cit e ei de
să se prăpădească. Cînd să iasă din căsuţă,'Rina frumos cu barba lui cea albă şi moale ca de
zări o uşe mai mare şi foarte întunecată, pe «are mătase şi cit fusese de bun şi de darnic; le
Moş-Iene nu le-o deschisese. Dintr’acolo veneau spuse cît era de frumos in împărăţia lui; le
şi nişte gemete şi plînsete înăbuşite de copii. spuse, că are de gînd să fie tot bună şi cu­
Dar după uşa asta ce e, Moşule? minte, fiindcă Moş-Iene are şi o împărăţie urîtă
E tot împărăţia mea, însă aici, dragele mele, şi întunecoasă unde-î duce sara, după ce-î
îî duc şi îi închid numai pe copiii cei răi şi adoarme, pe copiii cei răi şi neascultători.
neascultători. Tu ai avut noroc azi Rino. Fapta Şi pe cînd Rina. rezimată în perinuţele albe
ta cea bună a tras în cumpănă mai mult ca fulg, le spunea şi le tot spunea, tata desfăcea
încăpăţinarea şi neascultarea, că altfel era cît din hîrtiile subţiri albastre şi trandafirii, jucării
pe-aci să te trezeşti şi tu în împărăţia visu­ de tot felul, o păpuşe şi cărţi cu poveşti...
rilor negre. — Ui-te ce-a lăsat Moş-Crăciun la uşe pentru
Şi pe cînd vorbia, Moş-Iene crăpă puţin uşa tine. Şi la anul de vii fi tot bună şi ascultă­
cea întunecată ... toare, a zis că ţi-aduce şi un brad mititel cu
Rina nu văzu deeît întunerec şi-auzi plin- nuci şi mere poleite şi cu lumini aprinse. Rina'se
sete... Se ’ntoarse spre uşa cealaltă, prin care uita la toate lucrurile pe rind şi iar le lua dela
se zărea curtea cu bradul şi cu copiii, apoi ’nceput, le număra le ’ntorcea, răsfoia cărţile,
închise ochii şi aeăţă cu putere cămaşa Moşului, le-arăta părinţilor, le desluşa ce e asta şi ce e
care o luă în braţe şi porni cu ea... astălaltă... La urmă se lăsă pe spate şi culcă
Cînd deschise ochii, Moş-Iene pierise, l’e dunga păpuşica cu ea alături, iar Moş-Iene, văzînd-o
patului şedeau mama şi tata şi priviau cu drag obosită, veni pe la gene. Ii închise pleoapele
la puişorul lor. şi-o duse iar pe cărări albe moi şi liniştite spre
Mama, care zărise dela fereastră pe fetiţa cer- împărăţia lui. Adelinu Tăslăuanu.

St. kuehian Colindătorii.