Page 40 - 1906-21-24

Nrul 21-24. 1906. LUCEAFĂRUL 469
făcut-o de curind; a da un supliment de artă, pe lîngă f r u m o s are în vedere şi
muzical Ia această revistă. b i n e l e . Acest din urmă e aşa de important
in opera de artă, incit călcarea lui însamnă
Aşteptăm sprijinul cititorilor, ca să putem
«distrugerea® impresiei estetice, zice dl I.
face. mai mult decît am promis.
După teoria artei tendenţioase, opera de artă
Atragem atenţiunea şi aspra A v i z u l u i e judecată deci nu numai din punct de vedere
de pe pagina ultimă al frumosului ci şi din punct de vedere al bine­
Redacţia şi Administraţia. lui. Opera de artă deci nu e numai frumoasă
ci e m o r a l ă s a u i m o r a l ă M o r a l ă s a u i n i o -
Critic nechemat. Cînd a apărut revista «Viaţa r a l ă n u numai după impresia ce o produce
Româneasca» promiteam o amănunţită ilare de asupra publicului, ci mai ales după atitudina
seama asupra importanţei ce-o are această re­ artistului însuşi faţă de opera sa.
vistă în viaţa noastră culturală. Nu ne-am îm­ »Nu moralitatea sau imoralitatea f a p t u l u i din
plinit insă făgăduiala, din cauze independente opera de artă constitue moralitatea sau imorali­
de voinţa noastră. tatea operei, ci atitudina artistului faţă cu f a p t u l ® ,
Tot în Iaşi înainte cu o generaţie de oameni adecă felul de a trata f a p t u l . Acest fel de a
a mai fost o asemenea mişcare. Ar fi foarte in­ trata subiectul c deci mai important decît su­
teresant a se trage o paralelă între mişcarea de biectul, d-le Ibrăileanu! De ce nu o recunoşti?
astăzi şi cea de atunci. 0 vor face aceasta alţii « N i ţ ă M î n d r e a * a d-lui C. Sandu, după
sau probabil o vom face şi noi înşine, dacă ne această teorie, e i m o r a l ă , fiindcă artistul are o
vor îngădui trebile. atitudine de simpatie faţă de un tiran al satului.
Do astădată aşi vrea să răspund numai cri­
ticului dela această revistă, care, — deşi « V i a ţ a Teoria susţinută de dl Simionescu-Rîmniceanu
R o m â n e a s c ă ® urmăreşte acelaş ideal caşi admite şi ea a t i t u d i n a artistului faţă de opera
s L t i c e a f ă r u 1« : Cultura naţională, — a găsit de sa. Atitudina aceasta are insă in vedere numai
cuviinţă să arunce vorbe de ocară asupra noastră, f r u m o s u l ; in timpul cit crează opera de artă,
ba în u l t i m u l număr e îngrijat să nu ni se «stîn- artistul e numai artist, sentimentul estetic pre­
jinească activitatea« din pricina asprimei cu care domină celelalte stări afective. După această
ne tratează. teorie, opera de artă urmăreşte f r u m o s u l şi
Chestiunile senine ale esteticei, cu care îşi e de a se judeca din acest punct de vedere.
inchipue că se îndeletniceşte, i-au dat prilej Ceeace impresionează estetic şi ceeace e tratat
d-luî G. Ibrăileanu să-şi răsbune — probabil — din punct de vedere al frumosului — atitudina
împotriva noastiă, pentru observaţia din Nrul 7 artistului — nu poate fi imoral. Mai simplu:
al « L u c e a f ă r u l u i ® , în care-1 mustram că ceeace e frumos nu poate fi imoral.
apără c h e s t i u n e a o v r e i a s c ă . De-atuncî s’a Artistul atunci cînd c r e a z ă opera de artă,
şi ferit să mai revină asupra acestei chestiuni, cînd săvîrşeşte o »creaţi une pentru creaţiune,»
deşi sintem siguri că dl cetăţean Ibrăileanu nu nu e desbrăcat de personalitatea lui, cum vrea
va avea nopţi cu odihnă pînă eînd România nu dl I. Dimpotrivă, la aprecierea subiectului din
va rezolva c h e s t i u n e a s t r ă i n i l o r . punct de vedere al f r u m o s u l u i , contribue
în ce priveşte estetica, dl G. 1. susţine că neamul, timpul şi personalitatea artistului. De
« o r i c e a r t ă e t e n d e n ţ i o a s ă . ® I a r s u b « f o n ­
aceea arta oricărui timp exprimă concepţiunea
fi i n ţ ă« în artă e a se înţelege a t i t u d i n a, lumii acelui timp. De aceea în arta oricărui
ap re ci a rea ce o are artistul in faţa vieţii — popor se găsesc notele specifice, cari reoglindesc
întrupată în opera sa. «Scriitor fără tendinţi sufletul acelui popor, prin personalitatea ar­
nu se poate, căci scriitor absent faţă de opera sa tistului.
nu se poate.« Prin urmare o operă de artă va
fi judecată: cum redă lumea şi cum e apre­ Aceste sint în fond deosebirile dintre cele
ciată de artist. — Atitudina aceasta a artistu­ două teorii.
lui, îndată ce apreciază subiectul operei sale, în literatură arta tendenţioasă e mai uşor de
presupune că artistul, in timpul cit crează opera susţinut. Cînd vrei însă să explici atitudina