Page 41 - 1906-21-24

470 LUCEAFĂRUL Nrul 21—24. 1900.
morală a artistului în celelalte arte: pictură, crearea operelor celor doi artişti. Nădăjduim
sculptură, arehitectură, musică, — mai ales în însă că dl Ibrăileanu acum nu ne va mai sfida
aceste două din urmă — teoria se clatină. In- cu întrebări ca aceasta: «Luceafărul este o
tr’adevăr ce atitudină de apreciere, in bine sau tribună liberă?*, nici nu se va mai m i r a
in răii, putem găsi într’o doină ?! p e s t e m ă s u r ă pentru ce am publicat articolele
* d-lui S Rîmniceanu, nici nu ne va mai scoate
ochii cu contraziceri, nici nu ne va mai pune
Acum să vedem de ce s’a supărat dl Ibrăi- în cîrcă «arta pentru artă« cum vrea s’o în­
leanu pe noi.
ţeleagă d-sa.
« L u c e a f ă r u l * părtineşte şi propovădueşte
încă o lămurire. Noi, Românii de aici, urmărim
dragostea pentru a r t a n a ţ i o n a l ă (nu numai un ideal, luptăm pentru realizarea aceluia cu
ţărănistă cum afirmă dl Ibrăileanu) Arta^na-
toate mijloacele de cari dispunem. Ca un mijloc
ţională, zice dl I., e tendenţioasă, fiindcă pre­ de luptă întrebuinţăm şi literatura. Cred însă
supune o apreciere de simpatie — şi in bine,
că în această privinţă sîntem pe deplin lămuriţi
a artistululuî faţă de subiectele luate din v i a ţ a
atît cu dl Ibrăileanu cît şi cu dl Rîmn'ceanu.
n e a m u l u i . In acest caz artistul e t e z i s t , v r e a s ă f i e
Ţărănismul cum îl înţelegem şi-l simţim noi n a ţ i o n a l i s t , prin urmare cade iu afară do
în artă se deosebeşte de cel al d-luî I., prin faptul discuţie.
că ţărănismul nostru e o r g a n i c pe cînd al d-sale *
e un ţărănism de o p o r t u n i t a t e , e u n mijloc Cum s’a putut convinge orice cititor chesti­
pentru ajungerea unui scop străin de artă... unile aceste sînt foarte interesante şi cu totului
Noi de altfel nu admitem ţărănismul ca teorie s e n i n e , încit personalităţile în asemenea soiţi
estetică. îl admitem însă că nu c r e z al unor de polemici n’ar avea ce căuta. Dl Ibrăileanu
luptători politici de pildă, cari întrebuinţează insă n’ar fi la p o s t dacă n’ar considera con­
şi mijloace artistice pentru ajungerea scopului. deiul de un instrument banal, cu care poţi
« L u c e a f ă r u l * propovăduind arta naţională manevra ca cu ciomagu. Trebue să l o v e a s c ă
(nu naţionalistă), dl I. se «miră peste măsură* ca să fie bătut pe umere... O să arăt poate
că se face şi partizanul «artei pentru artă*, altădată cum astăzi politica din ţară, pe lingă
publicînd articolele d-luî S. Rîmniceanu. Mirarea bătăuşii electorali îşi are şi bătăuşii literari: —
d-luî 1. însă, — ca aproape toate surprinderile acum mi-ar plăcea să-î spun d-luî Ibrăileanu
d-sale — e de a se căuta în felini d-sale de a că firea d-sale nu ne permite să-l identificăm
înţelege şi de a interpreta lucrurile. cu V i a ţ a R o m â n e a s c ă nici chiar cînd
Noi am accentuat c a r a c t e r u l s p e c i f i c ni-ar produce certificat in regulă dela cei doi
românesc pe care trebue să-l aibă nu numai directori. La această revistă noi ni-1 închi­
literatura ci şi celelalte arte, întrucîtecu putinţă. puim semnt'nd numai cronici informative de
Noi am accentuat r o m â n i s m u l în artă. Aici pildă despre «Ranele Armeniei* de A b o v i a n ,
e însă vorba de s t r u c t u r a s u f l e t e a s c ă a despre viaţa ţărănească zugrăvită de P r o ş i an,
artistului, care, atunci cînd geniul lui c r e a z ă de romanele lui R a f f i etc., ori traducînd ele­
opera de artă, întrupează în ea sinteza s u f l e ­ giile poetului P. D u r i a n . care se jeluia că
t u l u i românesc..., in o operă de artă se re- n’a făcut nimic, pentru mărirea poporului său:
oglindesc notele a 1 ese şi c a r a c t e r i s t i c e ale
Docil dass ich fur mein Volk, das iiingst schon
neamului, cum ziceam altădată. Crearea operei Als diirrer Zweig am Vdlkorbaume ziihlt,
însă e provocată de o necesitate estetică. O fire Nichts tuen konnte zum Gedeilin und Ruhrne,
artistică e impresionată de frumseţile natureî, Das ist der Schmerz, der micii am meisten quiilt.
alta de frumseţile şi farmecele luptei etc_______ Ia aminte, d-le Ibrăileanu!
Atît C o ş b u c c i t ş i G o g a apreciază mai pre­
sus de toate f r t i m o ş u l în creaţiunile lor. Firile Pentru cele scrise în numărul 17 — 18 al
lor deosebite, caută însă subiecte diferite, le L u c e a f ă r u l u i dl G. Ibrăileanu mă numeşte
tratează deosebit... Nu e locul aici a analiza litograf... Caion cînd n’a mai avut ce spune
mai de aproape factorii cari au contribuit la despre Goga l-a numit t i p o g r a f . . . Caionisarea