Page 42 - 1906-21-24
P. 42
Nrul 21-24, 1906. LUCEAFĂRUL 471
tl-liu Ibrăileanu se vede maî bine în învinuiri de-aicî înainte unde-am fost, cu constatarea jal
şi ’n mistificări; iar dacă îi spui: d-le Ibrăileanu nică că la noi, numărul lnrtieî tipărite se spo
eşti un »adversar* necorect... te declară in reşte, nu însă înţelegerea dreaptă a trebuinţelor
o f e n s i v şi te ia de obraz cu o îndrăzneală ne noastre. Cu nădejdea că se va împlini această
românească. dorinţă a noastră şi-a intregcl lumi româneşti,
în ce priveşte ştiinţa şi competenţa cu care aşteptăm cu drag apariţia ziarului din Buda
discută şi judecă dl Ibrăileanu chestiunile estetice pesta — despre care auzim, că va purta numele :
se poate convinge oricine din răspunsul d-luî • R o m â n i i I*.
Rîmniceanu. Dl Ibrăileanu e un biet « s u t o r * O revistă ce prinde viaţă iarăşi cu începerea
al esteticei şi-al criticei şi cu toate aceste mai de 1 Ian. v. este gazeta poporală a »Asociaţiunii«:
îndrăzneşte să arunce asupra altora calapodul... » Ţ a r a n o a s t r ă * . Aşezământul nostru cultural
Las cititorilor, cari urmăresc asemenea răz prin înfiinţarea unei reviste pe seama poporului
boaie, să judece cine are dreptate: Luceafărul împlineşte o veche poruncă a vremii. Prin ar
saîi nechematul dela Viaţa Românească. ticolele de «ştiinţă* alcătuite în ruginitul stil
Oct. C. Tăslăuaiiu. curial de care pătimea răposata revistă «Tran
silvania* şi sprintenul ei diriguitor, nu se putea
Alt au, alte nădejdi. Speranţele deşerte dar săvirşi niciodată munca de deşteptare culturală
atît de obişnuite ale anului nou cer totdeauna a acestui neam de oameni necăjiţi. Revista
întrupări nouă şi pe cîmpul nemiluit al publi Asociaţiunei va fi un îndreptar al poporului,
cisticei noastre. Ni se vesteşte apariţia unei su — unde toţi caii aii de spus un cuvînt de
medenii de gazete şi reviste. Nu ştii, dorul de povaţă, de bună îndrumare vor fi datori să deie
lumină ori »veşnica deşertăciune ţine capătul mină de ajutor.
de sfoară*. Vom aminti aici unele cari işi au Trecînd maî departe la răvaş apariţiile nouă,
însemnătatea lor, şi altele cari ne-aii mai rămas vedem că Sibiiul, cu profesorii seminarului an-
in minte. dreian, ne pregăteşte surprize. Ne dă deodată
Întîî e vorba de înfiinţarea foarte de demult d o u a reviste: una pedagogică »Vatra şcolara*
proiectatului organ politic al deputaţilor noştri condusă de dl profesor P. Spân. alta teologică,
din Vavilonul de pe malul Dunării. După cum netrecută încă prin botez, alcătuită de dl profesor
sîntem informaţi, la 1 Ianuarie v. se va porni Nic. Bălan. Trebuinţa unei reviste care să îm
această gazetă. Noi înţelegem necesitatea unui partă învăţătura meseriei celor vre-o două mii
organ poiitic deslegat de păcatele veşniciei di de dascăli dela sate, s’a simţit de mult. Dar nu
buiri în întunerec, care ar întrece cadrele înguste înţelegem cu mintea noastră profană de mireni
ale multelornăzuinţeprovinciale. Apreciem îndem — de altfel iubitori de biserică, — ce lipsă
nurile spre mai bine ale deputaţilor noştri şi găsim maî are preoţi mea noastră dela sate de-o aşa-
în nemulţămirea lor cu starea actuală a publi zisă « r e v i s t ă d e s p e c i a l i t a t e * , cînd co
cisticei noastre o vădită tendinţă spre progres. loanele atît de încăpătoare ale «Telegrafului*
Dar tocmai realizarea acestei tendinţe ar pretinde puteau să cuprindă atît de bine întrecerile harni
înfiinţarea unei gazete care ar fi încorporată din cilor profesori de teologie. — Şi maî e o chestiune
priceperea unor oameni chemaţi să mînuiască con principială la mijloc: noi (sub acest noi nu
deiul. Noi cei dela această revistă ne vom considera înţelegem numai pe cei trei directori ai acestei
de-aicî înainte de-o datorie a noastră să plivim reviste ci pe toţi bărbaţii de seamă cu cari aii
buruienile din cîmpul slovei româneşti de pe discutat această chestiune cei trei directori) so
aceste plaiuri şi de aceea am dori ca noul organ cotim că nu chiţibuşeriile dogmatice nici esctir-
de publicitate al deputaţilor menit să bată la siunile fără sfîrşit pe cîmpul mlăştinos al ca
poarta tuturor cititorilor noştri să împlinească noanelor pot clădi temeiul moral şi intelectual
cea maî de căpetenie condiţie care îndreptă al preoţime! noastre pentru îndeplinirea unei
ţeşte la viaţă o gazetă: să fie scris r o m â n e ş t e , misiuni culturale ci alte îndrumări ale luminii.
înţelegem să fie scris de gazetari cari înţeleg Pentru Dumnezeu, nu corectitudinea în înşi-
tainele unui meşteşug literar în scrisul lor. Ne rarea chestiunilor dela nu ştiu care sobor dela
împlinind această aşteptare vom rămînea şi Nichea, ci cunoaşterea economiei raţionale şi a