Page 46 - 1906-21-24

Nrnl 21-24, 1906. LUCEAFĂRUL 475

De un timp, s’a tradus foarte puţin, şi nu s’aii ales O revistă specială, un fel de antologie şi de îndrep-
cele mai potrivite opere pentru a le traduce. în aniî tariu pentru întreg poporul nostru, ale cărui interese
1830—40, ce minunată lucrare de prefacere în româneşte singure, mari şi permanente, să fie ţinute în seamă, o
a celor mai bune, mai curate şi mai trainice scrieri din revistă, care, avînd a face cu oameni depărtaţi în timp
literaturile mari ale Europei n’a fost îndeplinită de frun­ şi în spaţiu, nu şi-ar pierde nici o fărîmă de vreme cu
taşii literaturii celei noue! Pe urmă s’ait tradus romane neînţelegerile sau cu alintările gospodăriei, o îevistă care
la modă. «Junimea* a dat ceva din nemţeşte; urmaşii să voiască numai a folosi - de obşte* — cum se zicea odată
«Junimii* şi mai puţin, mai mult din franţuzeşte (tradu­ — printr’un fel de mare colaborare a tuturor oamenilor de
cerile din limba germană fiind rezervate de cele mai talent ce au lucrat pentru neam şi a oamenilor de un
multeorî Evreilor); din alte limbi nu s’au tradus. Publicul şi mai mare talent, uneori, cari aii îmbogăţit sufleteşte
se deprinse a citi literatura fianceză de-a dreptul în omenirea, o revistă care să nu caute a înrîuri literatura
franţuzeşte şi celelalte literaturi întru cît erau traduse zilei, slobodă a se mişca precum înţelege, care să_nu
la Paris. S’a putut ajunge astfel la părerea că literatura vrea nici s’o măgulească, nici s’o îngrozească, nici s’o
franceză contemporană e minunea minunilor, frumuseţa înşele, nici s’o cumpere, nici s’o supue unui om, nici
fără păreche, modelul neapărat şi firesc al «tinerei* lite­ s’o subordoneze unui club, ci să se amestece, cel mult,
raturii româneşti. pentru a destăinui din publicaţii întîmpiâtoare sau obscure
Şi ce comori ascund literatura engleză, cea italiană, cîte un talent nou, — o astfel de revistă liniştită, îm- .
cea spaniolă chiar, literaturile nordice şi cele slave, — păcatâ, zîmbind oricui, alinînd pe oricine, vreau să dau.
pe care le cunoaştem după cîte o prelucrare întimplă- E un dar pe care-1 fac celor de o limbă, de un
toare, făcută pentru publicul parisian 1 Cit n’am învăţa suflet cu mine şi, pentru a-i da un nume de botez, îm­
din ele şi în ceea ce priveşte înfăţişările cele multe şi prumut dela o veche şi bună carte creştină, cu poveşti
felurite ale frumuseţii, şi potrivirea liecărei literaturi luminoase şi învăţătoare pentru oricare, aceste cuvinte
sănătoase şi vrednice după neamul în care se ridică, şi pe care înaintaşii noştri le rostiaii cu recunoştinţă:
folosul ei pentru propăşirea neamului aceluia şi pentru «Floarea darurilor*.
moralitatatea universală înălţată la valoarea unei noue Aş vrea s’o scot în broşură de măcar patru coli de
religii umane! Ce mult ar putea înainta originalitatea douăori pe lună. Neavînd insă comori din lumea unde
şi conştiinţa noastră văzind cum alte nemari şi-au desluşit «car i le strică şi rugina le roade*, las cititorilor hotărî-
originalitatea şi conştiinţa lor prin literatură! Ce larg am rea. Iubirea lor pentru fiecare număr va asigura pe cel
vedea în lume şi ce bine ni-am recunoaşte chemarea viitor. Dacă nu voi afla acea iubire, nu voi merge mai
într’însa urmînd în această privinţă firul oiviliazţiei mai departe.
multor popoare în toate timpurile! Păcatul, însă, şi în această privinţă n’ar fi al meu.*
Pe urmă, ţara — ţara cea românească — ni-o cunoa­ Preţul revistei (24 numere la an) costă 15 coroane la
ştem încă neîndestulitor. Treime să aflăm încă multă an, cari sînt a se trimite la adresa d-lui N. lorga, Bu­
vreme ce-a fost şi ce este. Pentru trecut, sînt atîtea cureşti, Str. Buzeştî 42.
descrieri ale străinilor, care zac îngropate in biblioteci
Opere de arfă imorale. Senatul penal II al Curţii
unde numai cîte un specialist le întrebuinţează. Dacă
de casaţiune din Lipsea s’a ocupat de curînd cu che­
le-am învia însă pe acestea? Pentru prezent, atîţia ştii»
stiunea operelor de arfă imorale. Pentru a doua oară
numai ei ceea ce ar fi bine să ştie toţi, atîţia ar putea
şi scrie frumos, interesant măcar, ceea ce ştiu! Dacă ar librarul Moritz F. fusese dat judecăţii pentru răspîndirea
unor ilustraţiuui imorale.
fi cine să le ceară, dacă s’ar cunoaşte un loc unde de­
în prăvălia acuzatului se desfac mari cantităţi de
scrierile ţinuturilor româneşti să vie ca dela sine...
Şi prin chipuri trebue întregită această cunoştinţă, cărţi poştale ilustrate. într’uua din zile, un comisar po­
întru cît aceste chipuri sînt caracteristice. liţienesc s’a crezut obligat a coufisca cîteva cărţi poştale
ilustrate, expuse în vitrina acuzatului: reproducerile unor
*
tablouri din «Salonul* din Paris şi din muzeul Luvrului.
Literatura poporului s’a păcătoşit de cînd s’aii ridicat
la dogma de metodă ştiinţifică lipsa do înţelegere şi de Autoritatea poliţienească pretindea că .Moritz F. a contra-
venit paragrafului 183 din Codul penal. Camera penală
gust faţă de dînsa, de cînd, sa contopit uritul cu frumosul, l-a achitat, desfăşurînd următoarele motive: Nu se poate
curatul cu nesănătosul, înâdirile proaste cu pinza cea tăgădui că pot exista opere de artă cu conţinut sen-
trainică dela început, de cînd, în locul apei bune dela sual, cari, atirnate într’un muzeu, nu ating pudoarea,
izvor, se dă riul cu toate gunoaiele ce plutesc pe dînsul.
pe cînd reproducerile pot fi imorale. însă multiplicarea
A strînge din mulţimea publicaţiilor de literatură a mul­
unei astfel de opere de artă este numai atunci imorală,
ţimilor ceea ce e în adevăr frumos şi adevărat, a căuta
cînd din felul lor reese că nu urmăreşte alt scop decît
altele, a da cîntecul cu tot rostul lui de armonie, pove­ aţîţarea sexuală.
stea cu tot şartul ei de poveste, cere şi altceva decît în cazul nostru insă, reproducerile au scopul de a po­
hărnicie şi spoială ştiinţifică. Şi e un lucru care trebue pulariza arta franceza, căci nu fiecare amator poate să-şi
să se facă, şi pentru a ţinea vio nevinovăţia, frăge­ permită o călătorie pînă la Paris, spre a vedea operile
zimea poeziei şi literaturii culte.
expuse acolo. Dacă mai adăogăm că cărţile poştale incri­
* minate reproduc adevărate opere de artă şi că executarea