Page 47 - 1906-21-24
P. 47

476                        LUCEAFĂRUL               Nru! 21-24. 1906
            lor  technică  este  de  asemenea  bună,_rezultă  că  Moritz  F.   şi  al  conservatorilor.  E  unul  dintre  ceî  mai  mari  lirici
            nu  poate  fi  acuzat  de  atentat  la  bunele  moravuri.  Acu­  moderni.  Operile:  Iuvenilia  (1857),  Levia-Gravia  (1865),
            zatul  a  fost  achitat.  Procurorul  a  anunţat  reviziunea,  căci   Decenna.ia  (1871),  Giambi  ed  Epodi  (1872),  Odi  barbare
            a  tălmăcit  în  altfel  cuvîntul  «imoral».  Recunoaşte  că  e   (1877), Nuoveodi barbare (1883), Terze odi barbare (1889).
            vorba  de  opere  de  artă  şi  că  adevărata  operă  de  artă  nu
            este imorală. Cu toate acestea există şi opere de artă imo­  (’ea  dinţii  serbare  culturală  a  Rumânilor  din  Basa­
            rale,  şi  aceste  opere,  chiar  dacă  provoacă  o  seuzaţiune   rabia. 1 )  La  3  Decembre  a  fost  în  Chişinău  o  frumoasă
            artistică,  pot  provoca  însă  şi  aţiţarea  sexuală.  Justiţia   serbare  românească.  Cînta  corul  «moldovenesc»,  din  care
            n’are  nevoe  să  stabilească,  dacă  reproducerea  urmăreşte   fac  parte  şi  ţeranî.  Tînărul  Sergiu  Cujbă,  din  Bucureşti,  a
            scopul  de  a  aţîţa,  ci  numai  dacă  ar  putea  sa  aţiţe,  dacă   ţinut  o  cuvîntare  despre  musica  poporului.  Pe  lîngă  vechi
            ar  putea  să  atingă  pudoarea  Librarul  acuzat,  făcînd  un   cîntece  din  Moldova  lui  Alexandii,  s’au  cîutat  şi  cele
            mare  număr  de  reproduceri,  nu  le  vindea  numai  acelora   două  romanţe  ale  lui  Eminescu:  «Ce  te  legeni  codrule»
            cari  ar  fi  avut  interesul  să  cunoască  arta  franceză,  ci   şi «Somnoroase păsărele». O domnişoară Costinescu aeîntat
            oricărui  cumpărător.  Şi  Cuitea  de  casaţiune  şi-a,.:  pus   din  gură,  intre  altele  «Amintirea  Basarabiei».  D.  Gh.
            întrebarea,  dacă  nu  cumva  picturile  originale,  păstrate   Madan,  venit  de  puţin  timp  tot  dela  noi  din  Bucu­
            prin  muzee,  şi  cari  acolo  nu  sînt  supărătoare,  nu  devin   reşti,  unde  a  urmat  Conservatorul  şi  a  fost  ciomăgit  la
            imorale  atunci  cînd  sînt  reproduse  pe  cărţi  poştale,  cînd   13 Martie, a declamat din Coşbuc. N’a lipsit «Mult e dulce
            dot  fi  văzute  de  ori  şi  cine, de  mic  şi  de  mare,  de  bărbaţi   şi frumoasă» a bătrînuluî Sion, nici «Vin’ Ileană la poiană»
            şi de femei, de culţi şi de inculţi. Răspunsul a fost pozitiv,   a  lui  Gavril  Musicescu,  nici  «Fiii  României»  pe  care  o
            sentinţa  casată  şi  afacerea  retrimisâ  primei  instanţe.  La  a   cîntau  la  noi  copiii  în  anul  proclamării  Regatului  român,
            doua desbatere, Moritz F. a fost amendat cu 200 mărci.  nici gloriosul imn «Deşteaptă-te Române» pe care-1 îngă­
                                       (R. I)  duise  pomojnicii  Ţarului,  dar  nu  ciocoii  şi  boierii  Româ­
                                              niei  libero.  S’aii  vărsat  lacrimi  de  bucurie,  s’aii  purtat
             liiiisue  Carducci.  Premiul  literar  Nobel,  de  200.000  lei   pe umeri ca nişte învingători cintăreţii.
            l-a  primit  de  astâdată  marele  poet  italian  Carducci.  Cu   Pare  că-ţi  vine,  aflind  acestea,  o  veste  din  altă  lume...
            acest  prilej  reproducem  citeva  note  intime  din  viaţa   Odată  ce  învie,  sufletul  nu  se  poate  opri:  el  se  hiăneşte
            poetului:  Dela  1860,  Giosue  Carducci  trăeşte  in  Holomia   din  înseşi  nădejdiile  sale.  Praf  se  fac  înaintea  lui  toate
            foarte  retras.  Are  puţini  cunoscuţi,  nu  vorbeşte  aproape
                                              alcătuirile, cit do uriaşe, ale lumii.
            cu  nimeni;  nu  cunoaşte  nici  una  din  apucăturile  prin
                                               Uitaţi-vâ numai la ce se petrece iu Basarabia.
            cari  oamenii  mari,  mai  ales  poeţii  caută  sa  farmece  pu­
            blicul.  Nu  răspunde  niciodată  la  nenumăratele  scrisori   (N. lorga. „Neamul Românesc.")
            ce  primeşte  aproape  zilnic.  Şi  totuşi  a  fost  o  excepţie.   Drept coutiuuare  ai articolului «Un scandal în artă» din
            Un tinăr ii scrie odată:          numărul  trecut,  dăm  următoarea  informaţie  a  dlui  11.
              «Am  18  ani,  sînt  vecinie  amărît,  nimic  nu-mi  face   P.-Petrescu  din  »Tribuna«:  Placheta  comemorativă,  care
            plăcere,  în  nimic  nu  cred;  viaţa  mi-e  o  sarcină  grea,  cît   se  va  da  tuturor  colaboratorilor  expoziţiei  iubilare  din
            n’aş  putea-o  spune...  şi,  cu  toate  acestea  mulţi  găsesc  că   Bucureşti  este  gata.  Osterr.  Illustr.  Zeitung»,  Nr.  4  din
            sînt uu mare talent.              anul  acesta,  publică  o  reproducere.  Placheta  e  făcută  de
              Ce să fac?«                     sculptorul  şi  ciselorul  vienoz  R  Cizek.  Pe  avers  se  află
              Carducci  plictisit,  n’a  mai  stat  la  îndoială,  i-a  răspuns   bustul  regelui.  O  femeie  —  nud  —  avînd  o  ramură  de
            pe-o cartă poştală: «Să te spînzuri !«. ..  palmier  în  mină,  o  pleacă  în  jos.  Pe  revers  sînt  două
              Carducci,  din  cea  mai  fragedă  copilărie,  instinctiv  a   femei  reprezentind  Pictura,  cu  paleta  în  mină  şi  coiner-
            fost  potrivnic  tirănieî  în  politică  şi  romantismului  in  lite­  ciul  cu  roata  dinţată  la  picioare.  Un  bărbat  —  Industria
            ratură.  Nu  găsea  niciodătă  destule  cuvinte  de  ocară  ca   se  razimă  de  o  nicovală  şi  are  un  ciocan  la  picioare.  In­
            să  batjocorească  pe  trubadurii  cu  plete  lungi  şi  cît  era   scripţiile sînt următoarele:
            de  mic  ţine  piept  în  discuţii  cu  tatăl  său  care  ar  fi  voit   «Carol I. Rege al României, 1866—1906. Colaboratorilor
            să-i insufle admiraţie pentru romauţe.  noştri», apoi «Expoziţiunea generală româna din 1906*.
              La  10  ani  cetise  Iliada,  Istoria  romană  şi  Istoria  revo-   E  dureros  că  executarea  plachetei  nu  s’a  încredinţat
            luţiunii franceze de M. Tliiers.  unui  sculptor  român.  Astfel  tot  sprijinul  artelor  române
              Cu  copii  de  vîrsta  lui  lua  cîte  o  şură  cu  asalt,  zicînd   devine  iluzorie.  Şi  atita  talent  se  putea  aştepta  dela  unul
            că isgonesc pe elveţianiî lui Ludovic al XVI.  de aî noştri.
              în  jocurile  acestea  de  caracter  istoric,  se  aprindea  aşa
            de  tare  ineît,  odată,  se  porni  de-abinele  cu  pietriî  asupra   F.  Brimetiere,  celebrul  critic  francez,  a  încetat  din
            unui  camarad,  care  avea  rolul  lui  Cesar  şi  care  încer­  viaţă.  S’a  născut  în  Touion  la  1849.  S’a  dus  la  Paris
            case  să  treacă  peste  un  Rubicon  închipuit  de  ei.  Din  ce   să  între  în  l’Ecole-Xormale,  dar  toate  încercările  lui  au
            în  ce  mai  înflăcărat  Carducci  îl  sili  pe  băiat  s’o  ia  la   rămas  zadarnice;  mult  mai  tîrziu  a  ajuns  profesor  la
            picior, şi în ziua aceea se culca convins c’a salvat republica.  acea şcoală la care n’a fost primit ca elev.
              Carducci  s’a  născut  la  1836  în  Valdieastello.  în  artă   A  colaborat  la  «Revue  Bleu«  şi  «Parlement»,  iar
            e  un  aprig  apărător  al  frumseţii'  antice,  e  chiar  unul   la  1875  a  întrat  la  «Revue  des  deux  Mondes«,  la  care,
            dintre  cei  mai  norocoşi  mînuitori  ai  metrului  antic,  iar
            în politică e un duşman neîmpăcat al catolicismului liberai  i) Dupâ informaţiile «Universului*.
   42   43   44   45   46   47   48   49