Page 14 - 1908-01-02
P. 14
Nrul 1-2, 1908 LUCEAFĂRUL 21
Şi ziua aceea se apropiese, nu-i despărţiâ celorlalte surate, cofeturi în năframă şi vin
decât- numai o noapte de ea şi vremea se ţinea ori rachieaş dulce în ploscuţele cele noi legate
îndărătnică... Tot furtună, tot ploae cu întu numai în curele cu canafi; dar ochii Sultanei
neric şi tot cărări şi drumuri pline de noroiu; întunecaţi şi porniţi pe plâns, ca şi vremea de
iar inima lei- afară, nu vedea
chei Sultanei, pe nimeni în
strânsă de grijă lumina gându
şi îngheţată de lui de bine.
groază... Iar în sara
Pe cât şi-a aceea cu toată
duce ea aminte, grijea ce-o a-
n’apucase nici veâ de gura sa
odată aşa vre tului şi mai
me moborîtă şi ales de ceea a
nici n’auzise preotesei cu
aşa bocet de laudele mari şi
vânt şi urlet de pizmaşe, se
ape... Şi acum gândea să trea
îi fusese dat ca că peste orice
pe cea din ur i-ar sta în cale
mă fată, chiar şi s’amâe nunta
pe Doiohiţa, s’o in sărbătorile
mărite pe aşa Crăciunului,
vreme care nu după Bobote
mai semn bun ază, aşa după-
nu eră, numai cum dorise ea
a bine nu ves dela început şi
tea ...! dupăcum îi
Intr’acele câ spunea inima
teva săptămâni, că-i bine.
i-au călcat în Şi astfel pe
casă nniltenea- înserate, iese
nrnri, fine şi din căsuţa cea
cumetre cu bătrână, unde
plocoane şi mai de obiceiu îşi
ales cu hiriti- făcea de treabă
siri de noroc şi se duce de
pentru cei ti urcă scările la
neri, dar ea nu casa cea nouă,
ţine minte cine cu hotărîre
şi când a venit să-şi spună cu
şi nici dacă a vântul fără în
potrivit fie conjur; dar
Cottet: Oarbă.
căruia răspuns intrată acolo în
după cuviinţă şi obiceiu... mijlocul tineretului vesel şi-a lurnei care numai
Au fost în casa cea nouă şi atâtea şezători încăpea aşteptând mirele să vină cu lăutari,
pentru claca miresei cu multe fete guralive şi gândul împotrivirei i-s’a topit în tainicul as
cu spor la lucru; iar mirele de peste gârlă, cu cunziş al sufletului înecat într’un suspin adânc
glas vestitor de pistoale, îi păşise pragul în şi plin de durere...
fiecare seară şi dimineaţă aducând miresei şi Doichiţa gătită mândru cum fusese şi atunci
