Page 17 - 1908-01-02

24 LUCEAFĂRUL rîru! 1—2, 1908.

S o n e t e .
I.
Să na tc mire ochi-mi azi, minane, De eâteori în nopţile de vară
Atâta dor în'taina nopţii moare, (Jn vis carat tc poartă ’n lânii senine,
Şi-atâtea lacrimi poartă ’n ochi o floare, De aiţi pământul, cam te aiţi pe tine,
Când raze calde v>in s’o încanune. Şi par’ c’ai vrea să na te găseşti iară.
Iar tu-mi răsai duioasă, iubitoare, — Iar visul drag eu mi-I trăesc în mine...
Un vis frumos din bazmcle străbune ... Ce îngeri veseli sufleta-mi furară,
O, nu-i iubire! E o rugăciune De-I poart’ acuma ’n a luminei ţară
Ce m’a ’nfrăţit cu tine, dulce soare! Şi să privesc în urmă nu-mi mai vine?...
De-arn tresărit uimit de-a ta lumină, O visul meu, lumina mea curată.
Eu nu ’ndrăznesc să te privesc în faţă, Norocul peste lumi aripa-şi tinde,
Când ceru-mi înorat să însenină. Când doamna ta în calc mi s’arată.
Azi alte drumuri dorul meu învaţă, Şi soarele mai mândru să aprinde,
Pornitul val în larguri să alină, Când cea de-apururi binecuvântată
Şi ochii tăi mă chiamă la viaţă! S’apropie şi mâna îmi înlin.’.e!
III.
Aleşii luniei noastre azi să cânte,
Innalţc-să pierduţii în uitare,
Şi toţi, cari au gemut în aşteptare,
Cu laur fruntea lor să-şi învestmânte.
Prin tine, luminoasă arătare.
Azi lanţurile nopţii reci cad frânte
Şi sufletul purcede să s’avânte
Spre alte zări, în lumi eu veşnic soare.
Străbate în adâncurile firii
Şi zmulge din comoara ci bogată.
Cum mă înnalţă farmecul iubirii...
Atâta fericire porţi de-odată
Cum poartă ’n sân parfumul, trandafirii.
Şi nu tresai tu, humă ’ntunccată?...
I. (J. Soricu.