Page 19 - 1908-01-02

26 LUCEAFĂRUL Nrul 1-2, 1908.
Mai toate tablourile lui de acolo, au titlul d’adieu* (prânzul de adio) dela muzeul Luxem­
generic »Au pays de la mer« dat fiind decorul burgului (Mus6e du Luxemburg). Această com­
nelipsit al îuărei şi al cerului. Frumoase şi poziţie e concepută în forma unui triptic
foarte des reproduse sunt »Doliurile« sale: un (trei părţi). In mijloc prânzuj de despăr­
grup de două femei, o mamă cu o fată ti nară, ţire; in jurul mesei - sărace sub lumina care
o bunică cu o copilă... răzimate una de alta, se revarsă plină şi puternică pe feţele îngân­
căutând un sprijin în desperarea lor. Sunt două durate, nici o mişcare, nici un semn exterior
dureri: dnrcioa fiicelor, a surorilor, a logodni­ de înduioşare; dar grupurile se adună; logod­
celor; durerea care pătrunde in inimile fragede, nicii se apropie unii de alţii, femeile gânditoare
pustieşte, răstoarnă şi zdruncină întreaga fiinţă. întind bărbaţilor obrajii nevinovaţi ai copiilor,
Cealaltă e dmerea mamelor, durerea resemnată iar mamele, cari au mai luat parte Ia atâtea
a celor cari au mai suferit şi altele. despărţiri fără reîntoarcere, — par pierdute cu
Renumite mai sunt tablourile sale cu «copii gândul departe, pe tărâmul visului şi al amin­
morţi*, «oameni din Ouessant veghind un copil tirii... Atunci unul din aceşti aspri marinari,
mort.* Intrebându-I odată de origina tipurilor un pescar bătrân, se scoală şi-şi ridică paharul,
sale, Cottet îmi răspunse cu privirea pierdută în şi din gestul lui ii pricepi cuvântul: »au re-
zare, spre lumea aceea cernită: Celţi, Bretoni, tour!«, îşi închină păharul »Reîntoarcerei«!
Francezi: ce ştiu eu? Sunt înainte de toate Şi fondul, prin geamlâcul larg în noaptea albastră
oameni «de pe ţărmul mării*... şi adâncă, e iarăş linia nesfârşită a mărei. La
Aşadară marea e cauza principală a suferin­ stânga iată-i pe «cei cari au plecat* gră­
ţelor lor, precum tot ea e şi condiţia existenţei mădiţi la sosirea luntrei legănate, in noaptea pe
lor. Marea le îndrumă paşii la tineri şi bătrâni; care zorile n’au risipit-o încă. La dreapta *celo­
ea împăengineazâ privirea »logodnicelor«; ea a ca ri rămân« !.
arămit feţele celor «trei căpitani«; ea adună Acesta e unul dintre cele mai răuşite ta­
în «cârciumi* zgomotoase femei şi bărbaţi, fete blouri ale pictorului Cottet şi din toate părţile
şi flăcăi, cari, in beţia alcoolului şi a dragostei, luniei civilizate vin iubitori de artă să-l admire
caută să-şi uite de primejdiile zilnice;.., marea la muzeul Luxemburg din Paris.
îi adună şi la slujba bisericească şi pentru Tablourile maestrului sunt de altfel răspân­
mare se aprind luminile pe mal ca nişte faruri dite şi ele pot fi admirate în muzeele din:
misterioase şi se aprind cu miile la altarul Bruxelles, Anvers, Munchen, Carlsruhe, Diissel-
Preacu ratei. dorf, Viena, Veneţia, Padova, Helingfort şi
Şi tot marea, marea străvezie, marea întune­ chiar în Filadelfia.
cată, marea verde, marea albastră, marea li­ Prin toate operile sale, Cottet ne dovedeşte
niştită şi marea furioasă e şi obiectul cultului că nu trebue s’atingi pământul decât pentru
pictorului Cottet. Kl o cunoaşte şi o iubeşte ca a-ţi luă un mai sigur avânt. Trebue să cunoşti,
un vechili marinar. să înţelegi şi să iubeşti realitatea dinprejur,
O lucrare excepţională in opera, chiar şi în căci realitatea este adevăratul izvor nesecat de
generaţia sa, este renumitul tablou : le »Repas măreţie şi de frumseţe sinceră şi expresivă.
0. dc Cozmulza.