Page 22 - 1908-01-02
P. 22

Nrtil 1-2, 1908.           LUCEAFĂRUL                         29
        După  apariţie,  vom  vorbi  de  această  revistă  alo  cărei  pa­  lente  dintre  scriitorii  vechi  şi  noi;  »Convorbiri  literare»
        gini vioate s’au cetit totdeauna cu interes.  urmează  drumul  croit  de  noua  conducere.  Tot  astfel  şi
         Fortissimus  vir,  bunul  domn  profesor  Mihail  Drago-   »Săniănă  torul*  care  în  «toastul  de  anul  nou»  vesteşte
        inirescu  şi-a  trecut  prin  nou  botez  *  Convorbirile*,  cari   cetitorilor  un  început  «a  pornirii  de  războiu»  împotriva
        dela  Anul  nou  intră  în  perioada  «critică»  şi  astfel  vor   «purtătorilor de boale literare».
        purtă  titlul  de  «Convorbiri  critice».  în  numărul  prim  al   Alături  de  aceste  schimbări  să  remarcăm  şi  cele  pe­
        «Convorbirilor»  în  noul  ipostas,  ni  se  dă  caricatura  celor   trecute in mediul nostru mai modest.
        17  colaboratori  «din  cercul  convorbirilor  critice»,  pe  cari   Dintre  revistele  vechi  *  Ţara  noastră«  desfâeându-se,
        iscusinţa  dlui  Iser  ni-i  prezintă  în  atitudini  admirabile.   în  urma  multor  procese,  de  sub  ocrotirea  «Asociaţiunii»,
        Remarcăm  alături  de  caricaturile  poeţilor  T&tărăscu   prin  depunerea  cauţiei necesare,  a  devenit  revistă  politică-
        şi  Dragoslav,  chipul  încruntat  şi  sănătos  al  dlui  director.   culturalâ  sub  conducerea  unui  comitet.  Şi-a  schimbat  for­
        Se  înţelege  că  în  acest  număr  m  se  dă  o  revistă  critică   matul,  şi-a  îmbogăţit  coloanele  şi  se  adresează  nu  numai
        a  anului  răposat,  ni  se  desfăşură  frumoasele  nizuinţi  ale   ţărănimii,  ci  tuturor  păturilor  de  cetitori.  Socotim  de
        trecutului,  ni  se  arată  gândurile  ce  vor  călăuzi  viitorul.   utilă  aceasta  revistă  care  aduce  un  spirit  de  îndrăzneală
        Dl  Dragomirescu  ne  desface  cu  gestul  de  mulţămire  al   şi  o  judecata  critică  mai  respicată.  0  recomandăm  cu
        unui  fericit  paterfamilias  lada  de  zestre  a  acestui  »cerc«,   toata căldura cetitorilor noştri
        ne  duce  de  mână  zimbitor,  ne  iartă  ignoranţa  vinovată   La  Budapesta  va  apaie  »Familia  romană*  sub  con­
        şi  ne  arată  cu  toată  bunăvoinţa  «bogăţia  de  temeiuri».   ducerea  dlui  L  Bolcaş,  redactor  la  «Lupta».  Cunoscând
        Să-l  urmăm  în  acest  ce  rele  şi  să  ne  spălăm  cu  isop   greutăţile  de  cari  se  isbesc  şi  revistele  literare  mai  vechi,
        păcatele  neştiinţă.  Iată  cercul:  «scriitor  cu  inspiraţia  pri­  — ne îndoim de râuşita acestei întreprinderi.
        mitivă:  Dragoslav«;  «scriitori  de  un  classicisin  naţional:   încrestând  în  acest  răvaş  şi  »Oaxeta  de  Duminecă*
        Baltag,  Bănăţeanul»;  «poeţi  graţioşi:  KrolIo,  Mân­  cu  reclama  de  puţin  gust  a  noului  redactor  şi  amintind
        dru»;  «critici  sistematici  ca  mine«;  «talente  univer­  incolora  y>Foaie  ilustrată«  —  «adaus ilustrat la «Poporul
        sitare:   Tâtărâscu,   Paleologu,   Ana»;   «alţi   poeţi   român»  am  dat  până  in  mici  amănunte  schimbările  ivite
        ca   Stamatiade,   Ilonar   Munteanu,   Demetrius,   la acest început de an.   * * *
        Irena  Mohor»...  Să  ne  ierte  dl  profesor,  dacă  nu-1
        urmăm mai departe. Suntem cam obosiţi deocamdată. Prea   Drama  românească.  Săptămânile  trecute  a  apărut  o
        multe  «somităţi»  iubite  domnule  profesor,  sa  ne  scuzaţi,   istorie  a  dramei  moderne  de  profesorul  universităţii  din
        dacă  ne-am  încurcat  puţintel...  Suntem  învinşi  şi  asi-
                                          Viena,  Robert  F.  Aruold.  (Das  moderne  Drama).  Despre
        gurându-vă  de  «simpatiile  Ardelenilor»,  pentru  descope­
                                          drama  românească  scrie  următoarele  (pg.  102-3):  «Şi
        rirea  acestei  «bogăţii  de  temeiuri»,  vă  dorim  an  nou  fe­
                                          mai  tineră  (decât  drama  ungurească)  este  arta  dramatică
        ricit!  înainte  de  a  ne  cufundă  în  obscuritate,  încă  o  ru­  a  Românilor,  care  a  trebuit  să  se  înjghebeze  cu  mari
        găminte.  DVoastrâ  ştiţi  că  în  ajunul  morţii  e  obiceiul   greutăţi  prin  anii  treizeci  în  Iaşi,  cam  ca  drama  germană
        creştinesc  să  se  împlinească  asemeni  rugăminţi..  .  Bine­  «regulată»  prin  Gottsched.  Ea  nu  s’a  ridicat  peste  nivoul
        voiţi,  vă  rugăm  «sistematice»  Domn,  a  ne  spune  iu  nu­  productivului Vasile Alexandri (1821—1890), care a urmat
        mărul  proxim:  la  care  librărie  se  pot  cumpără  operele   exemplelor  franceze,  atât  în  tragedie  cât  şi  în  comedie
        complete  ale  «somităţilor».  Făcându-ne  acest  bine.  aţi   şi  care  a  împodobit  cu  îndemânare  în  comedii  intrigi
        împlinit  o  datorie  de  bun  creştin  şi  aţi  dat  un  prilej  de   în  genul  Iui  Scribe  cu  tipurile  naţionale  deosebite  ale
        pocăire  atâtor  vinovaţi.  Până  la  răspunsul  DVoastrâ,  nu-i   patriei  sale.  De  maniera  lui  şi  a  dramaturgilor  contem­
        aşa  că  ne  îngăduiţi  să  ne  bucurăm  şi  noi  de  această  vale   porani  parisieni  a  încercat  şi  încearcă  şi  acum  să  se
        a  plângerilor?..  Ne  veţi  da  voie  să  reproducem  şi  câteva   apropie  o  producţiune  dramatică  relativ  bogată;  între
        rânduri  din  admirabila  fabulă  ce  publică  maestrul  Cara-   dramaturgii  mai  remarcabili  se  numără  mai  întâi  Ion
        giale in acest număr al eminentei DV. reviste:  Slavici  (!;,  apoi  I.  L.  Caragiale,  specialistul  burghezimei,
              «Un bou, ca toţi boii puţin la simţire,  asemenea  lui  Ostrovskii,  iar  ca  Sardou-i  ai  societăţii  în-
              «în zilele noastre de soart’ ajutat...  nalte  bucureştene  sunt  priviţi  H.  Lecca  şi  R.  Rosetti.  (I!)
              «învăţa la şcoală cartea de cetire   De  altfel  e  prevalentă  arta  străină  pe  scenă.  (In  a.  1888
              «Şi ajunse boul un bou învăţat...  s’au  reprezentat  în  Bucureşti  56  de  pieze,  intre  cari  43
                                          erau  traduceri  (32  din  franţ.,  5  din  nemţ.,  5  din  engl.
              «Mare lucru ’n lume e şi ’nvăţătura!
                                          şi 1 din rus.) Fireşte, exista acum şi în România o direcţie
              «Ţine loc de multe, chiar şi de talent...
              «Printi’o bună şcoală rafinezi natura:  modernă;  în  fruntea  ei  stă  remarcabilul  critic  Titu
              «Din viţel poţi scoate un bou eminent».  Maiorescu,  un  Brandes  în  mic,  care  a  făcut  cunoscut  pe
                                          compatrioţii  săi,  între  altele,  şi  cu  ibsen,  căci  se  intere­
          Ce  adânci  şi  pline  de  înţeles  simbolic  sunt  aceste  rân­
                                          sează necontenit de importaţie literară preţioasă.»
        duri,  domnule  director!  Ascultaţi  cum  cad  grele,  ca  o
                                           Autorul  s'a  servit  de  Ist.  lit.  rom.  de  <î.  Alexici  şi  de
        osândă de sus: «Un bou, ca toţi boii puţin la simţire»...
                                          criticile lui Maiorescu (voh II).   77. P. P.
          Ne despărţim cu oarecare jale de «Convorbirile critice»
        şi  trecem  mai  departe.  Celelalte  reviste  din  România  nu   *
        prezintă  nici  o  schimbare  deosebită.  »  Viaţa  românească«   „Uie  Karpathen“.  In  notiţa  din  numărul  trecut  despre
        din  Iaşi  continuă  să  apară  în  cadrele  programului  bine   aceasta  revistă,  s’a  omis,  din  greşala  corectorului,  pasajul
        lămurit  de  până'jacum,  giupâud  cele  mai  puternice  ta­  următor: Nr. 4 al revistei publică, la loc de frunte câteva
   17   18   19   20   21   22   23   24   25   26   27