Page 23 - 1908-01-02

REVISTĂ PENTRU LITERATURĂ Şl ARTĂ. APARE DE DOUĂORI PE LUNĂ
sub îngrijirea dlor: Octavian Goga şi Octavian C. Tăslăuanu.
Cu colaborarea dlor: I. Agârbiceanu, I. Al. Bassarabcscu, Z. Bârsan, G. Bogdan-Duică, Dr. I. Borcia,
I. Ciocârlan, V. Cioflec, Al. Ciura, Maria Cunţan, Elena Farago-Fatma, Dr. I. Lupaş, Dr. G. Murnu,
M. Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, Simionescu-Râmniceanu, I. U. Soricu.

ORICE REPRODUCERE OPRITĂ.

POEZIE.
Tu Doamne, tu stăpânul peste fire, Descătuşat din pacea lui aleargă,
Ce din curata stelelor lumină Ca vulturul în goană ’nviforată,
Dai lumilor de veci orânduire; Pământu ’ntreg cu ’ntinderea lui largă
Ce într’o clip’ a milei tale sfinte El a purces sălbatic să-l străbată,
Şi sorfii mele scris-ai o menire: Căutând în drum sămin}ele durerii...
Ce ’nfricoşat e darul tău părinte!
Prin valul firii fără de repaos
Pleoapelor tu nu le-ai dat hodină, Ca un vâslaş aprins îşi taie cale,
Nici sufletului mută ’mpăciuire, îşi scaldă ochii ’n râul larg de jale,
Nici minfii mele somnul fără oină! El totul vede, toate le ascultă. ..
în noaptea grea când bolta ’nfiorată Unde-i plânsoarea zărilor mai multă
Cu junghiu de aur îşi străpunge sânul, El îşi roteşte aripile sale.
Când codru-şi vede fala ’ngenunchiată Târziu, când geana zărilor senine
Şi umilit se zbuciumă bătrânul,
Se ’nchide lin şi soarele pe munte
Când trăznete potrivnice se ’ncaier
îşi culcă chipul roşu de ruşine,
Şi creştetele brazilor despică: Pe-a stelelor strălucitoare punte,
Eu în văzduhuri desluşesc un vaier,
Drumeţ înfrânt cobori şi tu la mine,
Cum din adânc spre mine se ridică,
Povara grea abiâ mi-te mai ţine.
Gemând prelung la poarta mea stăpâne!
Simt fărâmată ’n urlete păgâne Din pravul sur al zilei chinuite
Nemărginita lumilor durere, Cules în prada zborului sălbatic,
Cum vine ’n zborul aripilor grele Din al durerii chiot furtunatic,
De-mi zguduie zăvorul şi mă cere! Din zimbete de buze ofilite,
Strivită simt în matca ei părinte Din tulburări de patimi şi ispite:
Cum se frământă chinuita minte, în trudă grea când tâmpla ’nfierbântată
Cum gânduri vin în clipele acele Se zbuciumă zăgazul să şi-l frângă,
i Şi se prăval’ în pacea nopţii mele în biata minte greu cutremurată
Ca bulgări grei în groapa ’ntunecată!.. Sămânţa ta tresare-atunci, stăpâne,
Şi tu-mi răsai, senină şi curată,
în zori de zi, în umeda răcoare,
Strălucitor un strop de apă vie
Când faja plânsă florile-şi înclină
în alintarea razelor de soare, Ce-mi luminează ’n negura nătângă,
Tu tainică şi sfântă P o e z i e !
Robit de ’ntâia zare de lumină,
DrumeJ grăbit şi fără de hodină, Octavian Goga.
Simt sufletul de drumu-i cum se gată.
*4822/D‘
u
Vi.Vlv^
Biblioteca Municipiului Deva
SALA de lectura