Page 28 - 1908-01-02

Nrul 1-2, 1908. LUCEAFĂRUL 5
La vre-o două săptămâni boerul auzi iar că căci calul »furgăsit« de el azi aici, erâ vândut
cercaseră hoţii încăodată, dar că n'au cutezat în trei-patru zile la zece poşte depărtare.
să se apropie de herghelie, pentrucă au auzit Când a venit el pe moşia boerului Răsmiriţă,
două focuri de puşcă. hanul dela trei movile erâ ţinut tot de Cristea
Şi de-atunci n’a mai pierit nici un cal din Mocanu. Câtva timp s’au avut foarte bine
herghelia boierească iar Ion, deşi n’a putut amândoi. Hangiul fusese vagmistru în regi­
pune mâna pe hoţ şi-a primit darul făgăduit. mentul 3 de artilerie din Brăila. îşi povestiră
Dar Stoian a rămas cu semnul de rană drept unul altuia întâmplări hazlii din armată, se în­
în mijlocul frunţii. trebau de semnale şi râdeau când unul din ei

Cottet: Pescari în port.

Când i-a venit vremea să fie r luat la oaste, a nu-şi mai amintea »adăpoiul« ori »stin'-
stăruit să-l treacă la călăraşi. In trei ani de zile gerea cu rezervă«.
s’a făcut vagmistru iar dupăce s’a liberat, s’a Ii plăcea logofătului hanul dela trei movile,
dus ca îngrijitor pe moşia comandantului de căci îl chemau acolo ochii hangiţei. Dar dela o
excadron din care făcuse parte. Dar după un vreme hangiul băgă de seamă că logofătul îi
an plecă, luând cu el şi un cal pe care-1 calcă prea des pragul şi nu prea plăteşte. Şi
»mărită« repede-repede. Vreme de câţiva ani într’o zi, când logofătul vroia să plece, el îl
a schimbat apoi mai mulţi stăpâni până se apucă de piept, prefăcându-se că glumeşte:
aciua în cele din urmă la boerul Răsmiriţă unde-i — Dar datoria când mi-o plăteşti vericule?
mergea bine. Logofătul se zmâncl şi se trase un pas îndărăt:
Când şi când mai încăleca pe câte-un cal — Ce datorie?
strein şi se pierdea cu el în depărtările Bărăga­ Şi erâ atât venin în privirile lui, încât han­
nului. Avea desigur tovarăşii lui logofătul Stoian, giul înţelese că a făcut şotia.