Page 4 - 1908-01-02
P. 4

Nrul 1-2, 1908.            LUCEAFĂRUL                         11

                                 Aduceri aminte.

                        VI.                 —  Apoi singur vrei să mergi?
          Câţiva  băieţi  mai  mărişori,  dupace  se  şopo-   —  Ba nu, că mergem trei inşi.
         tiseră  câteva  zile,  îmi  împărtăşiră,  că  au  de  gând   —  Hm, hm... d’apoi dacă o şti domnul?
         să meargă la »Baia Buhii«.         -— Că nu ştie... numai d-tale ţi-am spus.
           Mă  uitam  nedumerit  la  ei,  vedeam  cum  ochii   Gherasim se scărpină în ceafă şi punându-şi
         lor  scapără  de  scânteia  îndrăsnelii,  simţiam  şi   un cărbune în pipă. începu să-mi povestească:
         eu fiorul dulce al unei aventuri voiniceşti...  —  Acolo  e  lucru  necurat,  ştiu  eu  ...  în  vrăjbi,
          —  Şi unde e Baia Buhii ?        când  oamenii  nu  aveau  unde-şi  ascunde  scum­
          —  Acolo,  sub  Ştiurţ!  Din  grădina  noastră   peturile,  zice-că  s’au  dus  într’o  noapte  doi  stă­
         să vede.                          pâni,  cu  două  slugi  să-şi  ascundă  bogăţia  în  pă­
          Ne-am  urcat  în  vârful  grădinii,  să  vedem   mânt  ...  Două  căldări  mari  pline  cu  galbini...
         Ştiurţul.                         Le-au  ascuns  într’o  groapă,  săpată  la  rădăcina
          îl  vedeam  doar  zilnic,  dar  nimeni  nu-mi  po­  unui  fag.  Când  colo,  mai  târziu,  să  mai  vadă  de
         menise încă despre baia părăsită dela poalele lui.  ele,  ia  banii,  dacă  ai  de  unde.  Nu  mai  erau  nici
          —  Uite  acolo...  vezi?.,  ceva  negru...  e  in­  căldări,  nici  galbeni.  Le  înghiţise  pământul  .  .  .
         trarea  la  baie...  Dedesupt  sunt  apoi  două  căl­  Adecă  le  înghiţise  necuratul,  că  bag-seamă  el
         dări  mari,  pline  cu  galbini,  dar  oamenii  nu  cu­  îi  mai  mare  peste  banii  ascunşi  în  pământ.
         tează  să  se  apropie,  că  zice  că  umblă  pe-acolo   Cum  umblau  stăpânii  năcăjiţi,  ştiricind  in  dreapta
         dracu ...                         şi  în  stânga  după  aurul  lor,  iaca  aud  într’o  sară,
           Priviam  ţintă  într’acolo,  fără  să  pot  deosebi   că  băieşii  dela  Baia-Buhii  au  dat  peste  două
         ceva.  Un  fior  de  groază  îmi  trecîi  dealungul   căldări  tocmai  în  gura  băii.  Că  pe  atunci  lucrau
         trupului, când auzii pomenind de Necuratul.  şi  acolo  băieşi  ca  la  alte  băi.  Au  cercat  ei  să
           —  Şi vouă nu vi-i frică.       ridice  căldările,  că  erau  întoarse  cu  fundul  în
           —  Nu,  răspunse  cel  mai  în  vârstă.  Eu  am   sus,  dar  n’au  putut...  Şi  pe  când  se  căzniau  ei
         fost  odată  singur  pe-acolo  şi  am  intrat  în  baie...   să  le  urniască,  iată  Bată-1  Crucea  iasă  de  sub
         sunt  aşii  două  lespezi  mari  de  peatră  rostogolite   o  căldare,  scuipând  flăcări  şi  peatră-pucioasă...
         peste  nişte  căldări...  Zău,  am  văzut  şi  o  căl­  Au  rupt-o  la  fugă  bieţii  oameni,  de  le  sfârâiau
         dare  .  ..  E  aşa,  arămie,  afumată  la  fund  ...  Mâne   călcâile.  Când  să  meargă  în  ziua  ceealaltă  la
         după amiazi mergem ...            baie,  mai  intră  dacă  ai  pe  unde.  Satana  îngră­
           Cum  n’aveam  cu  cine  mă  ’nţelege,  mă  gân-   mădise  două  stânci  deasupra  intrării,  de  nu  mai
         diam  să  vorbesc  deseară  cu  sluga  Gherasim.  în   eră  chip  să  răzbaţi.  Când  s’au  pus  să  le  urniască
         el  mă  puteam  încrede  şi  în  lucruri  de  aceste   din  loc,  auziau  sbierăte  şi  ţipete,  încât  n’a  mai
         mai  gingaşe,  ce  nu  le  puteam  împărtăşi  părin­  cutezat  nimeni  să  s’apropie  pe-acolo...  Şi  aşâ,
         ţilor.  De  tata  purtam  mare  frică,  iar  mama  m’ar   baia  a  rămas  pustie  şi  comoara  a  rămas  în  mâna
         fi  înspăimântat  de  bună  seamă  cu  povestiri   dracului...
         grozave.                           Ascultam  înfiorat,  simţind  cum  în  aceeaş
           Singur  baciul  Gherasim  îmi  putea  fi  sfetnic   vreme,  mi-se  trezeşte  dorul  de  a  vedea  cu  ochii
         în daraveruri de aceste mai intime.  această  minune,  despre  care  până  acum  nu  au­
           Seara,  când  Gherasim  mă  desculţa  lângă  vatră,   zisem nimic.   *
         încep eu, aşa pe departe.          A  doua  zi,  urcam  cu  ceialalţi  doi  tovarăşi  ai
           —  Gherasime!                   mei  coasta  piezişă  a  Ştiurţului.  Agonisiserăm,  aşâ
           —  Ce-i, domnişorule?           pe  apucate,  şi  câte  ceva  de  ale  mâncării,  căci
           —  Ştii unde-i Baia Buhii?      eră  cel  dintâi  drum  mai  lung,  ce-1  făceam  în
           —  Vai  de  mine,  domnişorule,  nu  mai  vorbi   viaţă.
         de aia, că-i baia lui Batăl-crucea.  în  revărsarea  mângăitoare  a  soarelui  de  Maiu,
           —  Nu-i  adevărat...  să  vezi  că  mâne  m’oi  duce   urcam  gâfâind  coasta  muntelui,  sprijinindu-ne  în
         acolo şi oi veni cu buzunarele pline de galbini...  beţe şi mergând câte-odată chiar în brânci...
   1   2   3   4   5   6   7   8   9