Page 5 - 1908-01-02
P. 5

12                          LUCEAFÂRUL                Nrul 1 -2, 1908.
             Ce  bucurie  a  fost,  când  ne-am  văzut  la  culmea   Eră chiar vremea cinii.^.
           Ştiurţului!                        Mă  strecurasem  pe  neoWervate  în  culină  şi.
             Jos  de  tot  albiau  căsuţele  Abrudului,  turnu­  la întrebările mamei, încurcai ceva.
           rile scânteiau în soare, şi abia după ele ne puteam   Vedeam  eu  bine,  că  nu-mi  dă  crezământ,  dar
           îndreptă încotro sunt lăcaşurile noastre.  se  prefăcea  că-mi  crede,  ca  să  nu  prea  lungim
             Vulcanul  şi  Detunata  stăpâniau  înălţimile  în   vorba, să ajungă în urechea tatii.
           dreapta  şi  în  stânga,  iar  în  faţa  noastră,  Muntele-   La  cina,  tata  mă  priviâ  bănuitor.  Prea  eram
           mare,  pe  care  se  intrevedeau  încă  pâlcuri  de   bun şi tăcut şi lucru nu-i veniâ la socoteală.
           zăpadă, se întindea măiestos de asupra Câmpenilor,   —  Văd eu bine, că iară ai făcut ceva...
           învăluit în coloarea verde-albastră a brădetului.  Dar marna îl îmbuna, spunând că am fost
             Coborîm.                        bun  toată  după-amiaza,  şi  că  m’am  jucat  tot  în
             Şi  chiar  la  poala  Ştiurţului,  ne  desfacem  rne-   curtea şcoalei...
           rindea, să îmbucăm ceva.           Singur  lui  Gherasim  i-am  spus  taina  când  mă
             Ca  să  ne  încredinţăm  că  nu  ne  e  frică,  ne-am   desbrăcâ:
           aşezat chiar lângă Baia Buhii.      —  D’apoi ce-i cu galbinii, domnişorule?
             —  Să îmbucăm ceva, pe urmă intrăm în baie!  Eu tăceam, frânt de oboseală.
             Soarele  se  aplecă  spre  asfinţit  deasupra  Vul­  —  Fosta-ţi la baie?
           canului.                           —  Fost.
             Ne  luăm  inima  în  dinţi,  ne  facem  cruce  şi   Sluga avu un zimbet răutăcios.
           intrăm în gura băii.               —  Da’ când vă mai duceţi?
             Două  pietre  mari,  povârnite  una  peste  alta  no   —  Niciodată!
           strâmtoriau drumul.                Am  adormit  ca  un  buştean,  fără  să-mi  fi  făcut
             Aprindem un chibrit, să vedem mai bine.  măcar rugăciunile.
             Şi,  am  văzut  ori  ni-s’a  năzărit  numai,  de  de-   ...  Şi  iată  că  Bată-1  Crucea,  călare  pe  cele
           suptul  pietrilor  licăriă  arama  unei  căldări  ră­  două  căldări  cu  galbini,  mă  goniâ  cu  un  bici
           stii mate.                        cu  sfârcuri  de  foc  ...  Eu  alergam  în  ruptul  ca­
             —  Aţi  văzut?  —  întrebă  cel  mai  mare  dintre   pului  şi  Necuratul  se  aţinea  pe  urma  mea,  în
           noi. Aţi văzut căldarea, uite, acolo...  zuruitul  metalic  al  galbinilor  ce  se  scuturau  în
             Dă  să  aprindă  al  doilea  chibrit,  şi,  —  iarăş  căldări...  La  o  răspântie  mă  strâmtori  şi  îşi
           am  auzit,  ori  ni-s’a  năzărit  numai  —  desluşim   întinse  înspre  mine  mâna  lui  hâdoasă,  cu  ghiară
           un  pocnet,  apoi  un  altul  şi  pe  urmă  un  urlet   de fiară.
           ca de câne ...                      M’am pomenit ţipând.
             într’o  clipă  ne-am  pomenit  afară,  alergând  în   Şi  mama  a  venit  la  mine,  m’a  luat  pe  urmă
           goană nebună înspre oraş.         în  patul  ei,  când  a  văzut  că  tremuram  de  spaimă
             Nu-mi  aduc  aminte  cât  a  durat  fuga  aceasta,   şi  mi-a  spus  cu  blândeţe,  când  îi  destăinuisem,
           dar  drumul  a  fost  fără  îndoială  neasămănat  mai   ce visasem:
           scurt la reîntoarcere, de cum a fost la plecare.  —  Vezi ce păţeşti, dacă nu te rogi seara!
             Stăm  noi  ce  stăm  să  ne  mai  odihnim  şi  o
                                              < Va urmâ ‘)           IM. Ciura.
           luăm apoi tupiiându-ne, cătră casă.


                                      Din popor.

                     Ta te daci, bădiţă, daci    Ca pe-o floare în grădină;
                     Pe sab fagi şi pe sab naci!   Dar nici floarea na-i străină
                     Du-te, zăa, dar iară vină   Şi ea arc-o rădăcină...
                    Na mă lăsa ici străină       Vino, zăa, bădiţă, vină!
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10