Page 7 - 1908-01-02
P. 7
14 LUCEAFĂRUL Nral 1-2, 1908.
încă de dimineaţă cu chipul senin şi guralivă, Şi astfel în căsuţa bătrână, pe scăunaşu! din
cum rar se întâmplă sa fie, a vorbit cu dulce faţa oglinzii, Dochiţa, cu obraz rumen şi cu
tuturor, până şi lui badea Radu, şi de bun în privirea furată de cineştie ce visuri, steteâ aşâ
ţeles cu Yoicu şi cuscra de peste vale, au ho- cuminte, lăsându-se în voia «măicuţei», care în
tărît ca schimbul inelelor să-l facă mai pe sară, ziua aceea având singură toată grija gătelei,
iar până atunci să se ducă cu »băeţii« la nunta începuse mai întâi cu împletitul cosiţei...
din sat... Părul bogat şi negru ca noaptea, desprins
Ştia bine că vorbele toate, cari ajunsese din inelul de lânişoară roşie, se resfiră o clipă
până la urechile ei, nu făcuse numai ocolul căzând ca o undă de întuneric de jur împre
satului, ci trecuse şi peste dealuri în vecini; jurai trupului tânăr. Prins apoi între degetele
Luchian : Păstor cu oi.
şi de aceea ţinea să arete guriler rele şi inimilor mamei şi despărţit ca prin farmec în şuviţe
pizmaşe cum casa ei eră casă şi că pe Dochiţa, strălucitoare ca mătasa, se încheagă în două
fata ei cea frumoasă, o mărită cu cinste ca şi gâţe împletite în şase, cum numai Sultana Ra
pe celelalte toate____ dului ştiâ să împletească; iar când cununile
Dar pentrucă fata Radului nu putea să plece de păr au fost gata, cu sfârcurile prinse în
la o nuntă, ca la orice horă de rând, şi mai roşul firului de mătase, păstrată anume la icoane,
ales atunci în ceasul logodnei, Dochiţa trebuia mâinele cele cu grijă le-a potrivit deasupra
gătită, cum altă fată să nu fi fost vreodată. Şi frunţii şi le-a împodobit aşâ de frumos cu cele
pentru aşâ lucru de podoabă îi venise de sprijin câteva flori de dumitriţe albe, încât toate suro
leichii Sultanei fetele şi nurorile toate..., dar rile cari până atunci privise tăcute, se plecară
ea n’a îngăduit nimănui vre-o mână ori vorbă şi o sărutară pe frunte hiritizându-o să tră
de ajutor.... iască__
Ştia că făureşte cea de pe urmă găteală de Sultana n’a zis nimic_____ S’a depărtat numai
fata mare şi de aceea ţinea să vadă de-o ajută o clipă, şi-a privit odorul cu ochi galeşi, umeziţi
ori nu dragostea să-şi împodobească odorul aşâ de lacrimi iar în urmă apropiindu-se i-a sărutat
cum îl văzuse deatâteaori în visul ei de mamă fruntea şi ochii, dar mai ales ochii cei vinovaţi.
duioasă. Dcla cosiţă au trecut apoi la îmbrăcatul straelor.