Page 8 - 1908-01-02
P. 8

Nrul 1-2, 1908.            LUCEAFĂRUL                         15

        Nici  aici  n’a  îngăduit  leica  Sultana  ca  să  s’a-   mână  şi  cu  un  cojocel  înflorit  în  cealaltă  s’a-
        mestece  cariva...  Sărea  cu  gura  câte  o  fică   propie  de  Dochiţa  pentruca  să  i  le  potrivească
       jlândtt-şi'  părerea  cum  pe  Dochiţa  ar  prinde-o   de  iznoavă,  căci  de  câţiva  ani,  de  când  ieşise
        de  minune  cutare  fotă,  alerga  o  noră  să  des­  gata  înflorite  din  mâna  celui  cojocar,  nu  le  mai
        prindă  de  pe  culmea  cu  strae  anume  prigi-   îmbrăcase  —  fiind  doar  sorocite  anume  pentru
        toare  ce  îşi  închipuia  că-i  stă  soacrei  la  inimă,   ziua de logodnă şi cea de nuntă... !
        dar  nu  nimerea  nici  una,  căci  fota  cea  mândră   De  mândre,  nu  mai  aveau  cum  fi  straele
        cu  care  trebuiâ  să  tio  Dochiţa  mireasă,  numai   acelea;  dar  se  cunoşteau  că  fusese  croite  cu
        măicuţa  o  ştieâ  unde-i.  A  scos-o  din  fundul   câţiva ani mai înnainte ...
        lăzii  şi-apoi  prinzând-o  împrejurul  fetei  în  în-   Meşterul  nu  bănuise  cât  avea  să  crească  fata
        cingătoare do bete alese se dă iar la o parte.  de voinică şi-acum, pieptăraşul mai ales, nu se























                                    Luchian: Peisagiu.
        şi-o  priveşte  de  jur  împrejur  să  vadă  cum  îi   putea  împăca  cu  sânii  .cei  tineri,  cari]  nu  în­
        şade fota aceea bătută numai în fir şi altiţe.  găduiau iilor să s’apropie la încheet...
          In  valuri  argintii  strălucitoare  de-ţi  luau  ochii,   —  Dar  cu  atât  mai  bine  maică,  să  grăbiră
        straiul  prindea  trupul  supţirel  de  jur  împrejur   tovareşele  din  jur  să  ia  vorbă,  văzând  pe  mamă
        ca o apă scântietoare.            neîmpăcată...  Pieptăraşul  desfăcut  puţintel  are
         —  Doamne,  măicuţo,  meşteră  a  fost  şi  mâna   s’arate  tuturor  cămeşa  cea  mândră  cu  altiţe,  iar
        aceea  care  a  ştiut  izvodi  aşa  lucru,  luară  vorbă   cojocul  i-o  şedea  şi  mai  frumos  aşâ  prins  nu­
        unele  din  fetele  şi  nurorile  mai  în  vârstă,  în   mai între umeri...
        vreme  ce  s’alipeau  lângă  Sultana  pentruca  să   —  Fie  ş’aşa,  îngână  Sultana  în  cele  din  urmă,
        privească spre fată cu aceiaşi ochi de dragoste.  cercând  să-şi  prindă  fata  dintr’o  singură  privire
          —  Mare, mare meşteră o fi fost cea cu izvodul   de  sus  până  jos...  Dar  cum  Dochiţa  stătea
        straiului,  da  ia  luaţi  sama  că  pe  cea  care  a   gătelei  şi  nu  prea,  căci  tot  mereu  se  ’ntorceă
        făurit  mijlocelul  ista,  de  să-l  frângi  într’o  mână,   să-şi  arunce  privirea  spre  uşă,  Sultana  abia
        tot  n’a  întrecut-o,  grăiră  nevestele  celelalte  mai   atunci  luase  de  samă  că  în  pragul  uşei  deschise,
        tinere  grăbindu-se  să  încingă  cu  braţele  mijlocul   răzimat  cu  umărul  de  uşor  stătea  Yoicu  şi  priviâ
        fetei şi s’o învârtească aşa în semn de dragoste.  cu  ochi  dulci,  cu  ochi  arzători,  cum  mama  soacră
          —   Meşteră,  maică,  şi  una  şi  alta...  şopti   îi împodobiâ mireasa lui cea frumoasă,
        Sultana  încet  în  vreme  ce  cu  un  pieptăraş  într'o  O  clipă,  mama  stătu  aşâ  cu  ochii  mari  de­
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13