Page 9 - 1908-01-02
P. 9

16                         LUCEAFĂRUL                 Nrul 1 2, 1908.

            schişi  ca  de-o  grijă  venită  pe  neaşteptate  şi  privi   nimic.  Ba  chiar  dinpotrivă,  am  să  te  chem  să
            nedumerită  când  la  fata  care  steteâ  dreaptă  şi   intri,  să  vii  colea  lângă  Dochiţa  mamii.  Şi  zicând
            frumoasă  fără  să  zică  o  vorbă,  «and  spre  flăcăul   se  duse  drept  spre  Voicu,  care  după,  ce  păşise
            din  prag  care  cu  toată  privirea  lui  dulce  şi   pragul  steteâ  pironit  locului  nedumerit,  oarecum.
            zimbetul  de  pe  buze,  totuş  părea  că-i  spune...   Sultana  îl  apucă  însă  de  mână.  îndemnând,  cu
            că  odorul  acela,  de  acum  înnainte  eră  al  lui,   graiu  abia  tremurat  şi  înnecat  de  plânsul  abia
            şi numai al lui...                stăpânit...


































                                          Cottet: Doliu.
             O  spaimă  i  se  strecurase,  ca  fulgerul  prin  tot   —  „Vino  colea,  Voicule,  apropiete  lângă  fata
            trupul  şi  în  vreme  ce  inima’!  se.băteâ  cu  putere   mamei  cea  frumoasă,;  iar  după  ce-1  aşeză  alături
            deschise  gura  să  .strige  străinului  cu  ochi  lacomi   de  Dochiţa,  biruită  de  năvala  unui  zbucium  cu
            să  fugă,  să  plece  din  faţa  Doehiţei  care  eră   lacrimi  neostoite  ...  se  lasă  pe  pat  acoperindu-şi
            numai  a  ei...  Dar  spaima  de-o  clipă  se  stinse   faţa cu mâi n ele ...
            într’un  oftat  adânc,  uşurător  par’ca, şi-atunci  ochii   Nevestele  din  preajmă  rămaseră  o  clipă  însă
            i se domoliră, iar glasul tremură :  nedumerite,  iar  apoi  trecură  împrejurul  mamei
             —  Şi-mi  pândeşti  la  uşă  ca  un  ...  hoţ  .  .  .   cercând  să  găsească  fieştecare  cuvântul  cel  mai
            Doamne,  nu  ştiu  cum  îmi  venise...;  eră  să-ţi   potrivit pentru împăcare...
            spun  să  pleci,  să-ţi  spun  că  nu-ţi  mai  dau  fata...,   In  vremea  aceasta  Dochiţa,  fata  mamei,  se
            dar acum uite m’am muet..., nu mai pot zice  ţinu o clipă, stând dreaptă şi privind în neştire
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14