Page 12 - 1908-03

44 LUCEAFĂRUL Xrul 3. 1908.

deasupra bordeiului lui Andrea şi grămădind cite, fesurile unsuroase, hainele sărace de până
câţiva saci de zăpadă pe zidul dinspre coastă, acum. întineriseră toţi cu câţiva ani. Barba-Costa
vesti pe cei dinăuntru că au de furcă în barem, cu obrajii rotunzi şi rumeni, cu ochii
noaptea aceea. verzi, sclipitori, parcă nu mai purtă trei sferturi
— Ehei, să ştiţi că anul cel nou e pe-aici! de veac, pe linieri.
şopti de colo Mito, un flăcău cu spatele cam adus. Doar părul cărunt, pieptănat cu grijă, cum
Iar ceilalţi oaspeţi, clătinară capul voiniceşte, numai la zile mari îl pieptăna, şi câteva încre­
parc’ar ti zis: ţituri în jurul ochilor, îl mai îmbătrâneau. încolo,
— Să vie! nu s’ar fi dat pe toţi flăcăii din colibă.
într’un târziu, vânturile se in răi seră pe-afară.
Zbucniri repezi, mânioase, bubuituri surde, aduse Se găsiseră, câteva luni înainte, pe o corabie
dinspre celalalt cap al muntelui, răsunau din ce se oprise la Salonic.
vreme în vreme. Plecaţi după noroc, spre Morea, cei cinci băr­
Coliba trozneâ din toate părţile. Cărbunarii baţi se împrieteniră repede şi cum unul din ei,
îşi frecau niânile, mulţumiţi de flacăra ce se Andrba, avea colibă în munte, la Elimba —
războia cu şuviţele de vânt, rătăcite în horn. cum îi ziceau ei — hotărîră şi ceilalţi patru să
Lumina focului băteâ pe obrazuri şi le făcea se ducă acolo.
să strălucească. Ochii vii, jucau pe sub genele Incărcară în toamna aceea multe corăbii ce
stufoase,*în licăriri de fericire. veniau la Litora. Ardeau saci de cărbuni mai
Strânşi in jurul mesei pitice, cocoţaţi turceşte, mulţi decât ceilalţi, munceau toată ziua, iar
pe glesne, cei cinci bărbaţi se uitau unul la noaptea, doboriţi do oboseală, adormeau în bor-
altul, ca şi cum nu s’ar ti văzut de cine ştie deele lor de lemn, ca să înceapă iarăş munca
câtă vreme. Şi între ciocnirile de pahare, între spornică, a doua zi.
urările de noroc, fiecare cercetă pe celalalt, Vorbeau puţin şi atunci în treacăt. Se întâl­
descoperind o nouă trăsătură sub ochi, o nouă neau rar în jurul mesei. Când coborau în port,
gropiţă la colţul gurei ori deasupra mustăţii. plecau numai doi, cu asinii încărcaţi şi se în­
— Bre, Barba-Costa, să mă ierţi, da’ parcă torceau seara târziu, fără să se privească mult,
nu mai eşti dumneata! Iassu, Barba-Costa vorbindu-şi numai despre cei lăsaţi acasă, de
Parcă eşti altul. De când ţi-ai ras barba şi te-ai fraţii mici, de copii, de mamele lor bătrâne.
spălat, semeni cu un unchiu al meu; să trăeşti, Aşteptau cu răbdare să treacă zilele, lunile,
Barba-Costa... şi la anu, să dea Dumnezeu să adunând bani, trimiţând acasă, gândindu-se ne­
ne cinstim la Cruşa, in satul dumitale!... contenit la vremea când vor fi înapoi şi mun­
Iar celalalt, înduioşat de amintirea satului, şi cind cu dragoste, ca pentru îndeplinirea unei
cam ameţit de vinul ce-1 supsese din ploscă, sfinte datorii.
strigă: JL
— Fraţilor, om mai bun ca Andrea nu gă­ ...Şi, in noaptea aceea a anului nou, când
seşti în toată pădurea ... Să-ţi trăiască nevasta vântul gemea deasupra lor, când o iubire ne­
şi copiii, Andrea... Ai copii ? sfârşită îi cuprinsese unii de alţii, când focul şi
— Am Barba-Costa, am doi!... vinul îi umpleau de bunăvoie, în clipele acelea
— Să-ţi trăiască, Andrba, şi la anu, să te-ajute simţeau şi mai mult cum le moaie inima dorul
Sfântu-Vasile şi să te vezi acasă... De unde de-acasă şi nu odată se plânseseră fiecare, că
eşti, kir Andrba? fumul le umezeşte pleoapele.
—. Din Prezven, lângă Bitolia. Când cea din urmă ploscă de vin era pe sfâr­
— He, să te văz la Prezven ... Da zău, şi şite, Barba-Costa începu să le povestească din
dumneata, parcă nu mai eşti cel de ieri. Uite, tinereţea lui.
dulamaua aia nouă şi fesul te schimbă. Parc’ a j Apoi, când se încălzi bine, îi veni pofta să
fi un nepot al meu, zău aşa; să trăieşti... ureze an nou şi la vecini. Proptindu-se de to­
Ceilalţi trei, ascultau şi se mirau. Şi lor le varăşii dealături el se ridică greoiu, îşi desmorţi
pămV că fiecare s’a schimbat. Nu mai erau mâ- picioarele şi clătinându-se, porni spre uşă.
nile negre, feţele păroase, pletele lungi şi încâl­ — Lasă Barba-Costa, că s’or fi culcat... Nu