Page 17 - 1908-03
P. 17
Nru! 3, 1908. LUCEAFĂRUL 49
4*
Scrisori din Paris.
ii. Se vorbeşte mult acuma de Cezanne, şi se
Salonul de toamnă şi Cezanne. scrie şi mai mult; se zice că un pictor tinăr
veni odată să-i ceară părerea. Cezanne îi răs
Paris, Noemvrie, 1907.
punse: Dute la Luvru; dar, dupăce ai văzut
Curtea lui Ludovic XIV eră foarte potrivită maeştrii cari odihnesc acolo, grăbeşte-te de a
spre a aduna, tot la câte doi ani, tablourile şi ieşi. Ceeace e neapărat, este să-ţi împrospătezi,
sculpturile membrilor academiei. Limitele strâmte in contactul cu natura instinctele, sensaţiunile
ale curiosităţii şi ale producţiunii nu cereau de artă, cari îşi au lăcaşul în inima noastră.
mai mult. Dar chiar dela succesorii marelui rege Cât de bun eră sfatul acesta, dat altora şi
începând, se deschide o eră de expoziţii. In urmat de el însuş, să vede: capetele lui de
zilele noastre avem chiar prea multe. Omul ţărani cu feţele aspre, cioplite cu îndărătnicie,
modern simte o necesitate, o dorinţă arzătoare cu pornire; aceşti oameni cu bluza lor albă,
pentru Frumos, pentru Frumosul artistic, şi-l cu şapca albastră sunt efigii puternice; frumoase
caută in tot locul cu sete. Deci, limitele cu- sunt şi «naturile moarte« ale lui, vestitele »mere«
riosităţii şi ale producţiunii s’au lărgit mult. iar în peisagele sale de un verde care trăieşte,
De cinci ani există şi S a l o n u l d e t o a m n ă , care respiră parfumul pământului plin de muguri,
care este una din cele mai remarcabile, mai aerul său e translucid şi totuş opac, un aer
impozante şi interesante între toate mişcările moale ale cărui culori se ’mbrăţişează cu o ne
artistice din Paris — se poate zice: din toată spusă armonie.
Europa. Pictura lui Cezanne, primitivă şi grandioasă
Acest Salon se apropie mult de « S a l o n u l cum e, nu sarnănă cu nici o altă pictură. Ea e
I n d e p e n d e n ţ i l o r * care de 23 de ani se des cu totul individuală, ieşită dintr’un suflet pro
chide în fiecare primăvară; sau încă — de fund, zdruncinat, îngrijat, care căută, săpa şi
»E x p o zi ţ i i 1 e I m p r e s i o n i s t e * de glorioasă suferea mult lucrând. Viaţa lui era solitară şi
memorie. modestă, fără evenimente exterioare, căci trăia
Dar programul «Salonului de Toamnă* pare după principiile propriilor sale cuvinte: »A lucra
mai vast şi elementele care-l aleătuesc sunt mai fără grija nimănui şi a se întări, acesta este
variate, din pricina ambiţiei evidente de-a în scopul artistului; tot restul nu există pentru el*.
truni majoritatea iniţiativelor, de oriunde ar
veni şi în orice sens ar fi dirigeate. Este o Ceeace dă caracterul cel mai interesant ace
legătură de înţelegere şi luptă, un azil deschis stor Saloane * le Toamnă e »o nouă generaţie
originalităţii. Aci poţi urmări avântul celor in artistieă«. Un grup destul de număros de pictori
urmă veniţi, a căror muncă, în cursul anului, tineri, puternici, curajoşi şi îndrăsneţi... Nu sunt
nu apare decât răslăţită, fragmentată; aci poţi nici impresionişti nici neoimpresionişti ci des
gusta talentul inedit, în verdeaţa, uneori cam cendenţi ai pictorilor: M a n e t , C e z a n n e , G a n -
aspră, a frumoaselor premise din «Nona Pic g u i n ş i V a n G o g h , căci elementele operilor
tură* (Nouvelle Peinture). lor, sunt baza acestei arte care se desvoaltă în faţa
* ochilor noştri cercetători. Ei sunt avant-garda
La acest al 5-lea Salon de toamnă, unde anul pieturei moderne, a unei picturi nouă, care se
trecut au fost aşâ de admirate operile marelui desface mândră şi în libertate din braţele pieturei
original: Paul Ganguin, s’au admirat de astădată oficiale — alcătuind o artă care ne place, pe care
pânzele expresive ale lui Paul Cezanne. Dar nu o admirăm, dar despre a cărei desvoltare ideile
mai artişti ei înşişi, sau cunoscătorii îl admiră, noastre nu pot încă ti juste. Bunilor burghezi
căci publicul mare nu vrea încă să ştie de el. parizieni şi celor ce ţin la tablourile cu cari s’au
Cezanne e prea sincer şi prea simplu ; el vorbeşte, obişnuit nu le plac aceşti tineri virili cu ochi
îngână mai mult, cu o voce aşâ de slabă înceată, de vulturi; numai ceice observă conştiincios, cu
încât abia îi înţelegi cuvintele, — pline de înţeles. înţelegere, cu un gust perfecţionat prin viaţa
