Page 20 - 1908-03

52 LUCEAFĂRUL Nrul 3, 1908.
intelectuale, cari îi pot împlini această dorinţă. Se inte­ atunci n’am ceti poporului prea multă literatură cultă sau,
resează cu sinceră dragoste de popor, dorind să-l lumi­ când i-am ceti-o, ne-am servi de ea numai ca mijloc pentru
neze şi pe acesta. a-1 face să înţeleagă mai uşor o problemă. Prelegerilor
Dacă nu mă înşel tot învăţătorii din ţinutul Zaran- le-am da cu totul a|.t caracter. Nu am căută să adaptăm
dului, în adunarea lor de astăvară, au hotărît să ţină, poporul, felului nostru îe a vedeâ, învăţat dela alţii, ci
fiecare în satul lui. cursuri pentru adulţi, în cari să învăţătura noastră am adaptâ-o intereselor poporului.
înveţe pe ţărani să scrie şi să cetească. Nu ştiu dacă Asta e şi mai greu şi mai periculos. Ne-o dovedeşte şi
au tradus în faptă această importantă hotărîre. Ar fi poporanismul din ţară
păcat să fi avut şi ea soartea altora, uăsrute din în­ Asupra tuturor acestor chestiuni de foarte mare im­
sufleţire şi fanfaronadă naţională. portanţă, atinse de astâdatâ numai în treacăt, vom mai
Ani pomenit de ea, fiindcă munca începută de profe­ vorbi. De încheiere trimitem urările noastre de bine har­
sorii din Brad ar trebui să aibă câţi mai mulţi imita­ nicilor profesori din Brad. O. C. T.
tori. Domnul, protopop din Brad, care e şi deputat în *
dieta ţării, şi-ar îndeplini o datorie faţă de miile de ale­ Din (lermania. în numărul ultim (lan.i al revistei
gători- ai acestui ţinut, dacă s’ar pune în fruntea acestei germane •Deutsche Rundschau» se publică o corespondenţă
munci de redeşteptare şi in viitor atât de folositoare interesantă între fostul diiector al Burgtheater-ului din
pentru menţinerea scaunului de deputat. Ar fi primul Viena, Laube, pe când eră în închisoarea din Muskau
deputat român care, in cercul Iui, şi-ar fi răscumpărat cât şi între Heliric Heine. Când Laube se plânge de sin­
de cât cinstea de a fi alesul poporului pentru intere­ gurătate, îi răspunde Heine din Paris: Cât te invidiez
sele poporului. în singurătatea dtale, eu, care sunt osândit să trăiesc îu
Şi fiindcă ne însufleţim pentru aceste «şezători lite­ cel mai aprig torent al lumii şi care nu pot să-mi viu
rare», (cu a căror nume poporul, neinţelegându-1, nu se in fire, care sunt ameţit de mizeriile zilnice şi obosit ca un
va putea împăcâ), îndemnăm chiar lumea si înfiinţeze taur fugărit, ca să nu zic ca un câne — cât doresc o cetăţuie
cât de multe, o să ne folosim de acest prilej ca să su- germană liniştită, unde mi-ar sta o sentinela înaintea
levâm o chestiune asupra căreia vom avea ocazie să re­ uşii şi n’ar lăsă pe uimeni înlăuntru, nici pe iubita mea şi
venim amănunţit mai târziu. nici celelalte chinuri. Mă topesc de pe picioare după linişte!
E vorba de răspândirea culturii şi învăţăturii în popor, Despre acelaş Heine, îşi scrie amintirele octogenarul
înainte de a ne apucă să luminam poporul, ar trebui să scriitor Kudolf de Oottschall. iu noua revistă germană
fim în clar de ce învăţătură are acest popor lipsă pontru »Neue Revue». Criticul teatral şi nuvelistul 0. descrie
ca să-şi câştige mai uşor pânea de toate zilele, ca să-i cum l-a întâlnit pe Heine in Paris, când locuia acesta
fie mai uşoară lupta pentru existenţă? De ce cultură are bolnav, în Rue d’Amsterdam.
el nevoie ea să-şi înţeleagă rostul lui in societate şi să •Am putut să mă introduc îu Rue d’Amsterdam, unde
priceapă tote nedreptăţile pe cari trebue să le sufere pe îşi avea poetul pe alunei staţiunea de martir. «Matilda
urmaţiipsoi lui de învăţătură şi de organizaţie? cea grasă» nu m’a salutat la intrare; m’a condus ia bolnav,
Astăzi ce fel de cultură şi învăţătură se răspândeşte un spirit mult mai prietinos. Bolnavul zăcea după un
la sate? E o întrebare la care desigur puţini se vor fi paravan, în penumbră, încât abia îi puteam descoperi
gândit. Cine îşi va da osteneala să-şi deschidă puţin conturele feţii. Pentru fiecare poet este o bucurie să-şi
ochii, va observa cu uşurinţă că cei mai mulţi cari fe­ vadă ultimul volum ieşit proaspăt de sub teasc şi dacă
ricesc astăzi poporul cu bogaţia învăţăturii lor, nu au mai are şi o înfâţoşare de gust, are bucurie cu atât
în vedere ce cultură cer interesele poporului, ci se silesc mai mare de haina curâţică a nounăscutului. Bietul Heine
să-l adapteze unei culturi străine, care e împrumutată a fost silit să-şi dea genele in sus cu degetul ca sâ de.i
dela stiâini, care apără interesele altei clase şi o rezul­ cel puţin pentru o clipită, o ochire pruncului mai nou al
tată din aceste interese. Şi acei oameni buni, cari se muzei sale şi chiar şi atunci îi steteâ iu cale penumbra;
ostenesc pentru fericirea neamului, şi-au asimilat aceas'ă totuş, ţinea în mâna cartea, care-i eiâ o nouă chezăşie
cultură în şcoli străine sau în şcolile noastre româneşti, pentru »renumele« lui.
în cari se învăţă româneşte programul şcoale.or străine, •La fiecare vizita a mea, mi se tânguiâ la început din
ceeace e tot una. Răspândirea culturii în popor pentru cauza durerilor groaznice, cari ii răpeau chiar şi noaptea
unii e profesiune — învăţătorii — pentru diletanţi o obiş­ somnul. Acestea erau »Lamentările«, cari şi-au găsit
nuinţa, care de multeori spala şi acopere multe păcate. ecoul poetic in »Romanzero«, abia încetul pe încetul a
Ar fi deci vremea ca să se limpezească această pro­ ieşit la iveală din ţesătura asta posomorită, fluturele plin
blemă, caie nu e de loc uşoară. Discuţia ar puteâ-o începe de culori al spiritului Aristofanelui parisian; şi «betes noi-
chiar dascălii, ca cei mai chemaţi, răspunzând mai întâi res«-ele poetului au fost înnecate în leşia satirei sale...
de toate la întrebarea fundamentală: pentru ce are nevoie Heine e atât de plăcut şi acum, încât nu trece lună,
ţărănimea muncitoare de cultură? Apoi să stabilească în care să nu se vorbească câte ceva despre el — fie în
prin ce fel de cultură s’ar puteâ servi mai tine intere­ amintiri personale, fie mici fragmente scoase la iviealâ do
sele ţărănimii. admiratorii săi. Monumente însă nu i se va ridică cu
După clarificarea acestor chestiuni, s’ar puteâ munci toate sforţările literaţilor fiiosemiţi; poate numai prin orfee
serios şi sistematic, dacă cărturărimea noastră se inte­ şi variete-uri, unde comicii aduc bustul lui în miniatură
resează cu adevărat sincer de soartea poporului românesc. şi-i dedică versuri instantanee.
Dacă am fi pe deplin lămuriţi cu scopul ce-1 urmărim,