Page 22 - 1908-03

54 LUCEAFĂRUL Nrul 3, 1908.

cum se vede, mai productivi au fost Mozart si Schubert. tinichea, bătaia cu petri şi alte spectacole:.. pe cari
Statistica se refera numai asupra compoziţiilor pentru voce le improvizează, în numele literaturii, revistele noastre
şi muzică instrumentală. literare şi artistice. A te amestecă în acest bâlciu, în­
Fiindcă e vorba de compoz ţiile muzicale amintesc, că seamnă a te lăsă răpit de sentimentele egoiste şi urâte,
s’a născut o rivală serioasă, operetei, «Lustige Witwe* cu cari a înzestrat natura orice fiinţă omenească;
(de Leliar) care a cucerit, in timpul din urmă, Europa înseamnă că nu ştii deosebi valorile durabile şi veri­
şi caie se joacă şi în româneşte sub titlul de «Vaduvioara tabile de cele falşe şi fără conţinut; în sfârşit în­
vexela«. Opeieta cea nouă s’a dat pentru a 250 oară în seamnă că îţi cauţi o mulţămire în hrănirea răutăţilor
19 Dec. 1907 in Karl-Th. dinViena şisechiamâ»Walzer- din suflet, că aştepţi răsplata muncii tale, nu dela îm­
traum», (Visul valsului). Melodii dulci, vieneze, cari cu­ păcarea conştiinţii tale proprii, ci dela opinia ce o au
ceresc pliu simplitatea şi drâgălaşia lor. Muzica e de alţii despre tine. Nu ne vom amestecă deci în gâlcevi.
Oskar Strauss. * 77. P. P. Voind să ţinem însă în curent pe cetitori cu întreaga
Reviste şi Ziare. Literatura se aseamănă adeseori cu mişcare literară şi culturală, vom alege altă cale de a
un fluviu în care se varsă, de o parte şi de alta, o în­ vorbi despre reviste. Nu vom arătă cetitorilor părţile
treagă reţea de afluenţi. Am văzut undeva un tablou slabe ale revistelor, căci din aceste nimeni nu profită
sinoptic, care înfăţişă fluviul mare al literaturii universale, nimic, ci vom insistă asupra părţilor bune ale lor. In
cu afluenţii mari şi mici ai literaturilor tuturor popoa­ unele chestiuni principiale ne vom face observaţiile, fără
relor. Neamurile mai vechi in cuitură trimit spre matca a aveâ gânduri de ceartă. De asemenea vo n osândi
comună valuri bogate in ape, a căror curs e maiestos şi li­ faptele imorale şi anormale ale personalităţilor cari, în
niştit. Uitaţi-vă, de pildă, la Francezi sau Germani ce urma situaţiei lor, fac educaţia generaţiilor tinere.
literaturi cu ape adânci, bogate în cuprins varsă în fluviul *
literaturii univeisale. Şi litciatunle acestor ueamuri »Sămănătorul« (N-rii 1—3) îşi urmează calea croită
au la suprafaţă jocul de unde al talentelor trecătoare, cari iu noaptea anului nou. «Necuratul divergenţelor» nu-şi
repetă eântecile cunoscute venite din adânc sau din de­ prea arată încă limbile de foc, deşi dl lorga i-a dat prilej.
părtare. Viaţa acestor unde e insă de-o clipă; se ivesc, In numărul prim se spunea: «Suntem hotărîţi să
ingâna şi ele cântecele împrumutate din strălucirea eter­ nu iertam !» (pe duşmani, bine îuţeles). Acest strigăt
nităţii, apoi dispar deodată cu oamenii cari le-au ascultat. de războiu în faţa primejdiei a amuţit. In numărul doi
Literatura acestor neamuri mature numai arareori se îm­ al revistei »redacţia« întreagă declara că revista se abţine
bogăţeşte cu eâte-un alluent nou, cu ape proaspete, care ştie a discută «impresiile pesimiste» ale d-lui lorga.
cântece nouă, aduse de departe din locuri nepătrunse de în N-rul 3, dl Scurtu, cu ajutorul legii cauzalităţii, prin
mintea omenească. urmare cu o seninătate filosofică, explică fenomenul «im­
Aşâ sunt literaturile neamurilor înaintate în cultură. presiilor pesimiste« născut în intelectul d-lui lorga şi
Altul e cursul literaturilor create de neamurile nevrâst- exteriorizat in «Neamul Românesc». Dl Scurtu atribue
nice. Literatura acestora aşi asemana-o cu pârâiaşele gura­ fenomenul defavorabil activităţii d sale intelectuale unor
live şi, in anumite anutimpun de bogăţie literară, cu un motive de ordin sentimentai; patimei d-lui lorga.
torent furtunatic. Câte-o «primăvara literară» preface Daca s'ar încercă a se dovedi psichologiceşte cauzele
pârâiaşe izvorîte dela suprafaţă sau născute diu feno­ certelor literare, desigur s'ar înlătură multe obiceiuri urîte.
mene atmosferice, in torente zgomotoase, cu huet nă- Ar dispăreâ mai repede «necuratul divergenţelor».
praznic, cari reuşesc s’atragâ atenţiunea tuturora, trezesc Din Nr. 2 cităm părţi din fragmentul «Carmen Sae-
nădejdi şi admiraţiune, se aşteaptă să sape o matcă mai culare», semnat de A. Mirea.
adâncă literaturii, dar ştiţi povestea: mai multă gură
Par’că uitase de noi primăvara cea plină de farmec.
decât ispravă. Apele lor sunt repezi, tulburi şi se pierd
deodata cu trecerea primăverii. Aşâ e literatura noastra
De-ai fi venit mai de vreme tu blânda şi plina de pace,
românească (mai ales cea cu R mare) de astăzi şi" aşâ Ca să arunci toporaşii albaştri pe margini de drumuri
sunt cele mai multe dintre talentele noastre cari au Şi să avânţi ciocârliile ’n slavă cu vesele triluri!
tulburat, acuin şi mai de mult, apele literaturii. Cu De-ai fi trezit mai de vreme viaţa din somnul letargic
toţii suntem de aceeaş părere că literatura creată de Poate c’atuncea şi robul învins de uevoi seculare
asemenea talente varsă prea puţine ape în fluviul lite­
S’ar fi lăsat amăgit să-i asculte eterna chiemare.
raturii universale. Literatura românească cu toate aceste
Mirosul proaspăt de glie-adăpată de-atâta zăpadă,
se îmbogăţeşte mereu; şi noi ne bucurăm mai mult de
L-ar fi făcut să revadă cum cresc mănoasele holde,
pârâiaşele cu ape cristaline şi curate ca oglinzile de argint,
Mâinile lui, prin instinct, ar fi prins ale plugului coarne
decât de chiotele torentelor, cari îşi amestecă apele Brazda durată din nou i-ar fi dat virtutea să ’ngroape
tulburi în matca îngustă a literaturii noastre. Marea nădejde ce doarme închisă in micul grăunte.
Cât timp literatura noastră va fi supusă influenţelor
atmosferice ale anotimpurilor, trebue să ne împăcăm cu Altfel a vrut însă soarta şi straşnică fostu i-a pilda!
firea gâlcevitoare, noroioasă — care nu se sfieşte a urni Când s'a văzut într’atât urgisit şi de legile firii,
chiar şi pietrele insultelor din ţărâna sufletului — a toren­ Mult-oropsitul de toţi şi-a pierdut cea din urmă nădejde
telor noastre literare. Plin de o surdă mânie-adunată în suflet de veacuri,
Le vom asculta deci strigătele rimate şi cadenţate, vom Mâna pe torţă a pus, scuturând-o aprinsă în aer
suportă şi larma prozei goale, zângănitul armelor de Şi dintr’odată tot cerul păli luminat de văpae;