Page 3 - 1908-03
P. 3

REVISTA PENTRU LITERATURA Şl ARTĂ. APARE DE DOUĂORI PE LUNĂ
                        sub îngrijirea dlor: Octavian Goga şi Octavian C. Tăslăuanu.
              Cu colaborarea dlor: I. Agârbiceanu, I. Al. Bassarabescu, Z. Bârsan, G. Bogdan-Duică, Dr. I. Borcia,
               I. Ciocârlan, V. Cioflec, Al. Ciura, lAaria Cunţan, Elena Farago-Fatma, Dr. I. Lupaş, Dr. G. /Aurnu,
                floria P. Petrescu, IA. Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, IA. Siinionescu-Râmniceanu, I. U. Soricu.


                                                      ORICE REPRODUCERE OPRITĂ.

                               La paisprezece ani.

          Băiatul  lui  Iancu  Bălteanu  ieşi  pe  gânduri   în  odăiţa  asta  începuse  a  ceti  cele  dintâi  căiţi
        dela  şcoală  într’o  după-amiază  limpede  de  în­  eari-1  turburaseră  şi  cari-1  făcuseră  să  privească
        ceput  de  toamnă.  Aşa-i  zicea  tot  fundul  mahalalei:   altfel  lumea,  să  se  uite  pe  sus  la  colegii  săi;
        sbăetul  lui  Iancu  Bălteanu«.  îl  urmăreau  ochii   cari-1  făcuseră  să  încerce  ochelari  într’o  vreme,
        mamelor  şi  ai  fetelor,  căci  era  gimnazier,  şi  ca   să-şi  lase  părul  mare  şi  să  dobândească  uneori
        mâni-poimâni  avea  să  intre  într’o  slujbă  bună;   o privire pierdută în mâhniri.
        vorbeau  în  urma  lui  cu  glasuri  scăzute  şi  despre   Stătu  pe  gânduri  un  răstimp,  aşezându-şi  eae-
        maică-sa,  nu  de  mult  moartă,  »care  eră  o  femee   tele  pe  priehiciul  ferestrei;  apoi  îşi  strecură  în
        tare  blajină,  Dumnezeu  s’o  ierte«,  şi  despre   buzunar  o  cărticică,  şi  ieşi.  Din  bucătărie  scoase
        tată-său,  om  care  ştia  să  trăiască  şi  care  nu  lă­  capul  o  femeie,  tânără  încă,  brună,  cu  ochi  li­
        sase  să  se  scurgă  anul  şi-şi  şi  aduse  gospodină   căritori.  Pe  obrazul  plin  părea  încremenită  o
        în  casă.  Cele  mai  ciudate  amănunte  se  spuneau   uşoară  mirare:  câteva  şuviţe  de  păr  cădeau  neo­
        deseori  despre  gospodăria  aceasta:  lucruri  de   rânduite peste ochi, peste frunte.
        haz  şi  întâmplări  dureroase,  dupăeuin  se  spuneau   »Unde  te  mai  duci,  Iorgule?*...  întrebă  ea
        despre  toţi  vecinii  şi  vecinele  cari  nu  erau  de   repede,  şi-şi  dădu  la  o  parte,  cu  o  mână,  şuvi­
        faţă,  când  prietine  bune  ieşeau  pentru  o  clipă   ţele «le păr.
        la  portiţi,  ori  se  strângeau  într’un  cerdac,  ca   — »Mă duc să mă plimb puţin*...
        să  se  mai  răcorească,  şi  »să  mai  afle  ce  se   Ea  părea  nemulţămită,  dar  nu  zise  nimic
        petrece  în  lume*.  Lumea  eră  târgul  de  câteva   deocamdată.  Un  glas  de  copil  începu  să  strige
        mii  de  suflete;  jumătate  de  târg  adecă:  cealaltă   plângător îndărătul ei:
        jumătate  eră  cuprinsă  de  grozava  înghesuială  a   *laca,  iar  începe  a  plânge*...  vorbi  ea;
        locuinţelor  pitice  şi  murdare,  în  care  furnica   şi  intră  în  umbra  odăiţei  joase.  Glasul  i  se  auzi
        nefericitul  neam  rătăcitor,  o  altă  limbă,  o  altă   scăzut, însă destul de lămurit.
        viaţă.                              »Taci  din  gură,  puiule...  Iaca  aşa,  taci  din
          lorgu,  băiat  subţirel,  bălanei  de  paisprezece   gură.  Ce  să  faci  ?  Dacă  n’are  cine  te  împăca
        ani,  umbla  cu  ochii  albaştri  duşi,  in  ziua  aceea.   cât  de  cât...  Eu  cu  treaba,  —  parcă  pot  să
        Cele  dintâi  gânduri  grele  ale  tinereţii  îl  împo­  mă împart în zece?*...
        vărau.  Sui  încet,  prin  liniştea  de  toamnă,  printre   Copilul  răcnea  şi  mai  tare,  cu  glas  ascuţit,
        căsuţe  curate,  uliţa  Ştefan-cel-mare.  Intră  în   metalic.
        ogradă,  acasă,  —  şi  un  câne  mare,  alb,  presărat   /J’aci din gură!« strigă femeia, aspru.
        peste  tot  cu  puncte  negre,  stropit  parcă  cu  cer­  O  undă  de  nemulţămire  umblă  prin  pieptul
        neală,  începu  a  >ări  cu  prietinie  in  jurul  lui.   lui  lorgu.  Şi  se  gândiâ,  trecând  prin  livada  mică,
        încunjură  domol  cerdacul  şi  grădiniţa  din  faţa   cu arbori neclintiţi in lumina razelor piezişe.
        cerdacului,  şi  pătrunse  în  casă  pe  dindos.  în   Fiecare  vorbă  a  mamei  lui  vitrege  avea  un  în­
        odăiţa  lui  băteâ  soarele:  o  odăiţă  mititică  în   ţeles  pentru  el,  un  înţeles  deosebit.  Unde  te
        care abia se putea învârti, cămara cea veche.  duci? Asta înseamnă: de ce nu stai să faci ju-
                                                                    *
   1   2   3   4   5   6   7   8