Page 8 - 1908-03

40 LUCEAFĂRUL 0. 1908.
Femeia rămase deodată frântă
de o spaimă mare. Ce putea
să mai zică? Toate nădejdile
ce şi le puse în copil, sburară
ca duse de vânt. Iată, el atâta
ştie să ceară ajutor dela ea. Nu
înţelege el cum au rămas cu
toţii după moartea bătrânului?
Şi deodată-i veni un gând rece,
ca un sloiu de ghiaţă. Soţul său
Boutet de Monvel: Vara pe malul Seinei.
când a fost să moară i-a spus:
ciumul femeii nenorocite, care era mamă-sa, cele »în băiat nu te răzimâ. Eu îl cunosc. Şi ştiu
trei guri rămase fără pane, ale fraţilor mai mici, ce va face. Şi pentru aceea mor eu neliniştit, şi
po el nu-1 mişcau, nu-1 atingeau, nu-i aduceau nu pot să-l iert®.
nici un gând în minte. Şi repede i se închegă o judecată.
Mamă-sa aştepta să zică el ceva. Să facă un — Eşti un netrebnic, Victor. Eşti un laş ş’un
plan de luptă. Să-i deie o rază de speranţă. netrebnic, zise c’o desperare neagră feciorului,
Dar Victor sta întunecat toată ziua. Dimineaţa pe când acesta eşiâ, nepăsător, să-şi facă plim­
se scula târziu, cu greu, cu scârbă, îşi lua pan­ barea de dimineaţă.
tofii, se spăla cel puţin o jumătate de cias. îşi Prietinii şi cunoscuţii familiei îşi puseră şi oi
făcea frizura, fără să zic’o vorbă. Se punea apoi nădejdea în Victor. îl ştiau cum a fost până
la masă aşteptând să-i vină cafeaua. Pentru el aici, dar erau convinşi, că în lupta aspră şi ne­
trebuia să facă totul altcineva. El nu putea să-şi miloasă a vieţii necăjite, ce va fi silit să o ducă,
închipue, ca în sărăcia în care a rămas, e de se va schimbă.
lipsă să pună mâna pe ceva. Dacă s’ar fi în­ Dar el îşi continuă viaţa fără griji, ador­
tâmplat să nu-i fie curăţite bine ghetele, ar fi mită par’că. Dormiâ regulat douăsprezece ciasuri
fost gata să-i dee în cap slujnicei. noaptea, se sculă obosit; spălat şi frizat, numai
Ci dela o vreme n’au mai putut ţinea slujnică. în vestă, îşi aşteptă dejunul. Se lăsă apoi pe spatele
Fiecare ban aveâ o sută de locuri unde să fie scaunului şi fumâ două ţigări una după alta.
pus. Dar pentru el erâ tot una. Lui să-i vină Băgă de seamă un singur lucru: că mamei
mâncarea la ceas, şi toate, aşâ, în rândul cel sale îi cade foarte greu, se bolnăveşte când îl
mai desăvârşit. vede aşâ. Şi Victor simţiâ atunci o bucurie,
Se mâniâ şi acum când nu erâ ceva bine, ori mai bine, o muiţămire răutăcioasă. De multe­
striga tare. Ai fi crezut că-i bărbat ce porun­ ori cercă anume să-i facă sânge rău.
ceşte, un bărbat egoist, tiran. Şi erâ numai de Eu o cunoşteam bine pe doamna Tomuş. O
18 ani. Dar drept că păreâ îmbătrânit. Nu erâ întâlneam adeseori pe drum, de multeori mă
strop de sânge în faţa lui, şi unele zbârcituri duceam la dânsa acasă. 0 întrebam:
se arătau pe la ochi şi în jurul gurii. Erâ aşâ — Victor n’are de gând să s’apuce de ceva
întreg, cât erâ, mai puţin de mijlociu, un tip odată ?
ce respingeâ pe oricine. Femeea mă priviâ ca pe un duşman, ca şi
Şi mamă-sa aşteptă în friguri să vadă ce gân­ când eu aş fi fost Victor:
duri va aveâ Victor. Câteodată se apropiâ de — Acela? Dar, domnule, acela-i mort, acela
el duioasă, erâ gata să-i zică ceva. Apoi tăceâ trebue c’a început să putrezească.
iar. De multeori aveâ în ochi-i priviri de dra­ Cercam să-i arăt posibilitatea de-a se schimbă
goste, de respect par’că, faţă de fecior. Dar acesta băeatul. Dar ea clătină cu tărie din cap »că
n’o luă in seamă, n’aveâ nici un gând, nici o dorinţă. niciodată*.
într’o dimineaţă, după cafea, Victor, îmbră- Trecuse aşâ mai bine de-un an. Mici economii
cându-se, zise sec, caşicând ar fi vorbit din gât: ce făcuse în anii din urmă cu penzia la olaltă,
— Să-mi dai nişte bani. E Septemvrie, trebue îi ajutaseră. Dar după un an se sleise tot, afară
să mă duc şi eu la universitate. de pensia neînsemnată, şi femeea ajunse să fie