Page 16 - 1908-04
P. 16

)




             72                         LUCEAFĂRUL                  firul 4; 1908.
                                               —  Ce,  Doamne  sfinte,  s'o  fi  întâmplat  cu
                                             băiatu  nostru,  —  zise  mama  a  doua  zi.  Des
                                             de  dimineaţă  a  îngenunchiat  aci  pe  laviţă  şi
                                             s'a tot uitat, dincolo la Solbakken.
                                               —  Da,  e  cam  dus  pe  gânduri,  zise  tatăl  care
                                             zăcea şi se odihnea cât eră Dumineca de lungă
                                               Aslak aruncă aşâ o vorbă:
                                               —  Oamenii  spun  că  e  logodit  cu  Synnove  ..
                                             Da oamenii multe spun ...
                                               Thorbjorn  nu  prea  înţelese  unde  băteâ  sluga,
                                             totuş se roşi până la urechi.
                                               Aslak râse de el.
                                               Atunci  Thorbjorn  se  dete  jos  de  pe  laviţă,
                                             îşi luă catechismul şi începu să înveţe.
                                               —  Bine  faci,  zise  Aslak;  mângăie-te  cu  cu-
                     0. Spaethe: Călimară.
                                             vântu Domnului că şi aşâ nu-i de nasu tău.
             —  Nu  ştii  nimic,  îi  zise  sluga  într’o  zi  lui   Pe  la  sfârşitul  săptămânii,  când  socoti  el
            Thorbjorn,  care  se  ţinea  tot  după  el  să  vadă  ce   câ-şi  vor  fi  uitat  toţi  de  poveste,  întrebă  pe
            isprăvuri face.                  mamă-sa, încet de tot că-i eră cam ruşine:
             —  Ba  ştiu.  Ştiu  catechismu  până  la  partea   —  Mamă, cine-i Synnove Solbakken?
            a treia.                           —  E  o  fetiţă  care  va  fi  odată  stăpână  peste
             Nu  ştii,  vezi  bine.  Nu  ştii  nici  măcar  povestea   Solbakken.
            năzdrăvanului,  care  a  jucat  cu  o  fată  până  a   —  Da n’are fustă de lemn?
            scăpătat  soarele,  şi  atunci  s’a  zbârlit  ca  un  viţel   Mama îl privi încremenită:
            care a supt lapte acru!..          —  Ce spui tu?
             Atâta  înţelepciune  adunată  laolaltă,  nu  mai   El simţi c’a zis o prostie şi tăcu.
            auzise  Thorbjorn  de  când  trăia.  întrebă  mirat:   —  N’a  mai  fost  pe  lume  copilă  frumoasă
            — Unde s’a întâmplat asta?       ca  Synnove  şi  Dumnezeu  a  fâcut-o  aşâ  numai
             —  Unde?.  .  Apoi  ....  aşa  da,  ici  în  vecini  la   ca  s'o  răsplătească,  fiindcă  e  bună  şi  cuminte
            Solbakken.                       şi harnică la învăţătură.
             Thorbjorn căscă şi gura şi ochii.  Acum o ştiâ şi pe asta ...
             —  Ai  auzit  vre-odatâ  de  omul  care  s’a  vândut   într’o  sară,  dupăce  lucrase  toată  ziua  cu
            necuratului pe o păreche de cizme vechi?  Aslak la câmp, Sâmund zise lui Thorbjorn:
             Thorbjorn, încremenit, uită să şi răspundă.  —  De-acum  înainte  n’ai  să-ţi  mai  faci  de
             —  Ai  vrea  să  şti  şi  asta  unde  s'a  întâmplat,   lucru  cu  sluga.  Dar  Thorbjorn  nu  luă  în  seamă
            ce?..  Tot  la  Solbakken.  Chiar  aci  în  vale  la   porunca tatălui său.
            părăiaşu care se vede ...          La câtva timp îi spuse iar:
             Doamne,  nu  mă  lăsa!  da  slabă  treabă  cu  ca­  —  De te-oi mai prinde cu el, o păţeşti!
            techismu  tău!  Mă  prind  că  nu  ştii  nici  de  Kari   Şi  Thorbjorn  umblâ  acum  după  Aslak,  când
            cu fusta de lemn?                ştiâ că nu-1 vede tată său.
             Nu.  N’auzise  nici  de  asta.  Şi,  pe  când  Aslak   într’o  zi  îi  prinse  însă,  când  erau  mai  cufun­
            lucră  voios  mai  departe,  îi  povestea  şi  mai   daţi  în  poveşti.  Thorbjorn  mâncă  bătaie  şi  fu
            voios  —  şi  anume  despre  Kari  cu  fusta  de   alungat  în  casă.  Iar  de  atunci  se  întâlneau
            lemn;  de  moara  care  măcinâ  sare  în  fundul   numai când lipseâ stăpânul dela curte.
            mării;  de  diavolu  cu  ghete  de  lemn;  de  năz­  într’o  Duminecă,  pe  când  Sâmund  erâ  la  bi­
            drăvanul  care  s’acăţase  cu  barba  de  crengile   serică,  Thorbjorn  făcu  rele  pe  acasă.  Se  bătu
            unui  copac;  de  cele  şapte  fecioare  verzi,  care-i   cu Aslak, cu bulgări de zăpadă.
            smulgeau  lui  Petru-puşcaşu  perii  din  pulpe  pe   —  Nu,  nu.  Stai.  Prea  dai  tare;  să  zvârlim
            când  dormea,  fără  ca  el  să  se  deştepte...  Şi   mai  bine  într’altă  parte,  —  se  rugă  Thorbjorn
            toate se petrecuseră tot aci, la Solbakken ...  dela  o  vreme.  Aslak  se  ’nvoi  şi  începură  a
   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20   21