Page 3 - 1908-04
P. 3

t
                  r
             Af LUCEAFĂRUL

                REPIS1  Ă PfNTRtl LITERATURĂ Şl ARTĂ. APARE DE DOUĂORI PE LUNĂ
                     sub îngrijirea dlor: Octavian Goga şi Octavian C. Tăslăuanu.
        Cu colaborarea dlor: I. Agârbiceanu, I. Al. Bassarabescu, Z. Bârsan, G. Bogdan-Duică, Dr. I. Borcia,
        I.   Ciocârlan, V. Cioflec, Al. Ciura, /Aaria Cunţan, Elena Earago-Falma, Dr. I. Lupaş, Dr. G. /Aurnu,
           lloria P. Pelrescu, /A. Sadoveanu, C. Sandu-Aldca, /A. Simionescu-Râmniccanu, I. O. Soricu.


                                           Orice reproducere fără indici tren ixruruiui este oprită.

                                  Două culturi.
                              Cultura domnilor şi cultura ţăranilor. —
          Mereu  pomenim  «le  unitatea  culturală  a  Ro­  ode  de  preamărire;  «fruntaşii*  neamului  ar  avea
        mânilor «le pretutindeni fără să precizăm vreodată   prilejuri  mai  dese  să  benehetuiască  şi  să  vor­
        cum  ne  închipuim  şi  ce  înţelegem  sul)  această   bească  în  numele  neamului  românesc  —  —  —
        unitate culturală.                iar  unspreze  milioane  de  Români,  habar  n’ar
          Vom  încercă  să  arătăm  în  cele  următoare  în­  aveâ  că  neamul,  pe  care  dânşii  îl  alcătuesc,  a
        ţelesul obişnuit al acestei unităţi.  ajuns  la  vârsta  fericită  a  unităţii  culturale.  Ei,
         Să  presupunem,  că  starea  materială  ar  per­  ţăranii,  ar  trăi  şi  mai  departe,  pe  amândouă  coa­
        mite  atât  clasei  culte  dela  noi  cât  şi  claselor   stele Carpaţilor, aceeaş viaţă:
        culte  din  celelalte  provincii  româneşti,  aparţină­  Pe faţa pământului
        toare  politiceşte  altor  state,  să  cetească  toate   In şuerul vântului
        cărţile,  revistele  şi  ziarele  cari  ies  de  sub  tea­  Şi
        scurile României mame ; să presupunem, că aceste   Sus pe vârful muntelui
                                                   Unde-i drag sufletului.
        clase  s’ar  interesă,  ar  înţelege  şi  ar  aprecia  în­
        treaga  mişcare  ştiinţifică  şi  artistică  din  regat.   învăţătorul  din  şcoalele  rurale,  în  orele  de
        Iar  clasele  bogate  şi  cărturăreşti  din  România   limba  română  şi  de  istorie,  desigur  şi-ar  înde­
        ar  cunoaşte  şi  ar  urmări  de  aproape  toată  viaţa   plini  datoria,  «chemarea  sfântă*,  luminând  odras­
        culturală  din  trecut  şi  prezent  a  «fraţilor  sub­  lele  ţărăneşti  despre  însemnătatea  marelui  eve­
        jugaţi*.  Nu-i  aşa  că  acesta  este  idealul  unităţii   niment,  prevestitorul  fericirii  pe  acest  pământ  al
        noastre  culturale?!  De  obiceiu  aşa  se  înţelege   neamului  de  viţă  împărătească.  Fiecare  lecţie,  de
        idealul  naţional  pentru  a  cărui  întrupare,  atât   btmăseamă,  s’ar  sfârşi  cu  cântecul  de  triumf:
        astăzi  cât  şi  în  trecut,  s’a  cheltuit  atâta  energie   Până  când  Român  voiu  fi
        intelectuală  şi  sentimentală,  s’au  scris  atâtea   Nu mă tem că voiu peri!
        cărţi  şi  s’au  rostit  atâtea  discursuri  şi  toaste  de   Ostenelile  luminătorilor  dela  sate,  ar  rămânea
        luptătorii fruntaşi ai neamului românesc.  însă  ca  şi  astăzi  fără  rezultat.  Odraslele  ţărăneşti
         Să  presupunem  deci  împlinită  această  uni­  i-ar  ascultă  cei  câţiva  ani,  condamnaţi  de  domni
        tate  culturală  şi  pe  urmă  să  ne  uităm  în  faţa   să  supoarte  chinul  şcoalei,  iar  când  ar  fi  mari
        acestei  zâne  naţionale,  care  un  veac  dearândul   ar  duce  acelaş  traiu  strămoşesc  de  muncă,  ar
        a  fermecat  pe  atâţia  feţi-frnmoşi  ai  naţiei  noastre   plăti  aceleaşi  dări  pentru  ţară,  ar  trimite  an
        mărite.                          de  an  floarea  feţilor  voinici  la  oaste,  ca  să  apere
         In  realitate  iată  în  ce  ar  consistă  această  uni­  pe  împărat,  averea  şi  cultura  naţională  a  ţării
        tate.  Câteva  mii,  să  zicem  chiar  un  milion,  din   —  şi  nici  prin  minte  nu  le-ar  mai  trece  învăţă­
        cele  douăsprezece  milioane  de  Români,  câţi   turile Domnului dascăl din anii copilăriei.
        afirmăm  că  suntem,  am  trăi  într’o  deplină  ar­  E  uşor  să  constatăm  deci  că  în  acest  înţeles
        monie  sufletească.  Poeţii  acestui  milion  armo­  obişnuit  al  cuvântului,  la  unitatea  noastră  cul­
        nizat,  ar  mai  scrie  câteva  hori  de  unire,  câteva  turală nu ar participă toate interesele neamului
                                                                   l
   1   2   3   4   5   6   7   8