Page 7 - 1908-04

Nrnl 4, 1908. UlCRAFĂ'Um. 63

culturi născute clin diferenţiarea sodală, cari vor omeneşti, am putea urmă alte exemple bune, cari
trăi şi în viitor, încă multă vretn^ fiind sanc­ se potrivesc mai mult cu trecutul nostru de ţărani.
ţionate prin legi şi obiceiuri deosebirile de clase. Unitatea culturală e deci o ficţiune cărtură­
Când voim deci să determinăm înţelesul cu­ rească la care noi nu avem nici un motiv să
vântului cultură — căci de aici am plecat — ne închinăm. Peste tot orice fel de legătură
teoreticeşte putem admite definiţia nemţească cu România de astăzi nu poate aduce mult bine
citată. Dar când trecem la analiza ei, atunci pe seama ţărănimii noastre.
ne găsim în faţa altor două culturi, cari sunt Mulţi se vor întrebă insă cu ce scop şi la ce
fundamental deosebite: cea a ţăranilor (a mun- bun se fac aceste constatări dureroase pentru
citorilor)şi cea a domnilor (stăpânilor). Mai precis: mulţi dintre noi şi jignitoare atâtor iluzii pe
avem cultura internaţională a claselor stăpâni- cari, începând dela cronicarii moldoveni, le ţes
toare şi culturile naţionale ale ţăranilor cari al- cărturarii fiecărei generaţii?
cătuesc diferitele popoare. întrebarea e pe deplin îndreptăţită. Yotn căută
Organizaţia socială de astăzi a statelor împiedecă deci să dăm un răspuns cât mai lămurit, deşi
ridicarea şi validitarea puterilor psichice şi etice nu complet.
cari zac în massele ţărăneşti. Şcoala pe care o Noi Românii din Ardeal, Banat, Grişana şi
fac domnii la sate, fiind făcută după pedagogiile Maramurăş am fost până ieri alaltăieri un popor
domneşti şi crescând fii de ţărani pentru cul­ de ţărani, prin urmare un popor cu o singură
tura domnească, n’are aproape nici un rezultat cultură, cea naţională ţărănească.
practic pentru ţărani. An de an, şcolile despoaie înainte cu 150—200 de ani, interesele de
ţărănimea de câteva mentalităţi, pe cari cultura domnie ale Habsburgilor ne-au înzestrat şi pe
domnească le asimilează şi le înrolează în ser­ noi cu şcoli. După ştergerea iobăgiei acestea s’au
viciul ei. înmulţit tot mai mult. Şi cu cât s’au îmulţit
Ar fi altfel dacă întreaga cultură domnească şcolile cu atâta s’au înmulţit şi cărturarii ieşiţi
s’ar pune în serviciul păturei ţărăneşti. din pătura ţărănească. O bună bucată de vreme,
Desigur că aceasta ar însemnă desfiinţarea clasei până pe la mijlocul veacului trecut, aceştia s’au
de bogaţi. în acest caz am putea vorbi de cul­ trudit să dovedească lumii că neamul necăjit
tură naţională, fiindcă intelectualii, bărbaţii de din care au ieşit ei e de origină împărătească,
stat, oameni de ştiinţă etc. n’ar fi exploatatorii prin urmare mai nobil decât nobilii cari îl stă­
muncii ţărăneşti ci sprijinitorii ei. Deosebirile pâneau.
însuşirilor intelectuale nu ar servi de bază pentru Pentru ca să dovedească cât mai limpede
diferenţiarea socială in stăpâni şi stăpâniţi, ci aceasta, cărturarii au creat pe seama neamului
numai pentru o împărţire dreaptă a muncii nostru o limbă foarte apropiată de a strămoşilor
colective. latini. Ca orice eerescenţă anormală, a pierit bine
Până când există însă tendinţe de pricop­ înţeles, întreaga şcoală latinistă. Cât a fost însă
seală egoistă, sub masca naţionalismului, nu putem în viaţă a preocupat adânc întreaga noastră căr-
primi fără nici un gest de indignare declama- turărime.
ţiunile mincinoase despre unitatea culturală a Astăzi se observă alte tendenţe de a ferici
neamului românesc. neamul. Deosebirea între tendinţele mai noi şi
Am zis că nu putem primi aceste dedama- cele ale latiniştilor e, că acelea nu loveau aşa
ţiuni... în realitate domnii noştri din Ardeal adânc în interesele poporului; acesta nu eră
le primesc. Le-am scris şi noi in această revistă aşâ de exploatat cum e astăzi de pătura cultă,
de atâteaori. Dovadă că şi noi aici acasă ur­ care e tot mai hrăpareţă şi mai doritoare să
mărim acelaş ideal ca şi stăpânii din România. adune cât mai mult pentru urmaşii în domnie.
E timpul însă să ne dăm seamă că orice min­ în curs de două veacuri prin urmare şi po­
ciună se răzbună, mai curând sau mai târziu. porul nostru de ţărani s’a deferenţiat în două
Pentruce să expunem dar pe fii sau pe nepoţii clase: cea a domnilor şi cea a ţăranilor.
noştri la o pedeapsă, pe care ei desigur nu şi-o Avem deci şi la noi două culturi: cea a dom­
doresc? De ce trebue să imităm exemplele rele, nilor, internaţională, şi cea a ţăranilor, naţională,
când, înfrânându-ne pornirile păcătoase ale firii Ni se va răspunde poate că cultura domnilor