Page 8 - 1908-04
P. 8

0 »
           64                         LUCEAFĂRUL                  Nrul 4, 1908.
          români  dela  noi  e  mai  naţională  ca  a  acelor  din   îndrăsneala  să  pornească,  desinteresaţi,  lupta  îm­
          România.                         potriva culturei streine a domnilor noştri?
           E  o  aparenţă,  care  înşală.  Vom  aveâ  prilej   Câţi ne vor răspunde la această întrebare ?
          altădată  să  arătăm  în  ce  consistă  naţionalitatea   Oct. C. Tăslăuanu.
          acestei culturi a domnilor noştri.
           De  astădată  afirmăm  numai  că  cultura  dom­
          nilor  noştri  e  străină.  Cei  mai  mulţi  indivizi
          din  această  pătură  s’au  adaptat,  întru  toate,   Cântece.
          mediului  social  străin,  in  care  şi-au  făcut
          educaţia.                                        i
           Poporul  nostru  de  ţărani,  care  în  privinţa   Las-o s'adoarmă,
          culturii  a  făcut  progrese  disparente,  astăzi  are   Somnul e Un,
          deci  să  supoarte  balastul  unei  domnii  naţionale.   Visul e viafă
          E  un  balast  fiindcă  domnii  noştri  nu  au  în  ve­  Via(a e chin.
          dere  interesele  clasei  ţărăneşti,  ci  făcându-şi
                                                     Ese din zare
          educaţia  la  şcoalele  alcătuite  după  preceptele
                                                     Cea dintâi stea,
          stăpânilor,  adoptă  toate  apucăturile  domnilor  cu
                                                     Luna răsare
          trecut  istoric,  exploatând  ţărănimea.  Clasa  aceasta
                                                     N’o deşteptă. . .
          de  domni,  la  noi  astăzi  e  aşa  de  puternică,  încât
          nişte  intelectuali  cinstiţi  şi  săraci,  voind  să  or­
                                                     Curmă-fi bătaia
          ganizeze  ţărănimea  pentru  interesele  ei  şi  îm­  Inimă. .. taci,
          potriva  tendenţelor  parasitare  ale  domnilor  lacomi
                                                     Visul e fara
          de  avere,  ar  întimpinâ  cel  mai  înverşunat  re­
                                                     Celor săraci.
          acţionarism.
           Se  naşte  deci  întrebarea:  Clasa  aceasta  de   2.
          domni,  care  mereu  vorbeşte  în  numele  popo­  Durerea adormise ’n prag la dânsul,
          rului,  există  ea  spre  binele  sau  spre  paguba   Ca o femeie ce-a scăpat de trudă.
          înaintării  şi  întăririi  clasei  ţărăneşti?  Are  po­
                                             Din geana ei de lacrimi încă udă,
          porul  nostru  nevoie  de-o  clasă  de  domni  cari   Curgea, ’n şiroaie nezvântate, plânsul.
          se  îmbogăţeşte  şi  se  întăreşte  din  sudoarea  feţei
          ţărăneşti?  Cu  un  cuvânt:  diferenţiarea  culturală   El vine, milostiv din cale-afară,
          în  forma  de  astăzi  nu  e  oare  in  paguba   Atinge fafa-i suptă şi-o deşteaptă,
          poporului nostru?                  De-atunci durerea zilnic îl aşteaptă,
           Noi  afirmăm  că  o  asemenea  diferenţiare  a  fost   La căpătâiul palului spre seară.
          şi este păgubitoare ţărănimii noastre.
           Cultura  pe  care  o  câştigă  feciorii  şi  nepoţii   Maria Cunţan.
          de  ţărani  în  şcoli,  nu  ar  trebui  să  o  folosească
          pentru  exploatarea  poporului  —  ci  ar  trebui
          să  fie  sfătuitorii  şi  îndrumătorii,  desinteresaţi
          materialiceşte,  ai  poporului,  ajutând  desvolta-   Ideal.
          rea  puterilor  spirituale  şi  morale  ale  intregei
                                                               Doamnei E. F.
          ţărănimi.
                                               Cei cari fi-au luat nădejdea, rupând din temelie
            Bineînţeles  că  această  dorinţă  a  noastră,  şi   Tot ce-ai clădit o viafă, cu inimă pustie
          desigur  şi  a  ţărănimii,  ne-o  vor  împlini  cam   Voiau să-fi vadă templul, mai nou, mai sus în zare
          greu  domnii  noştri.  Putem  fi  chiar  siguri  că  nu   Din marmora durerei şi, uite, mi se pare
          ne-o  vor  împlini,  fiindcă  nu  au  nici  un  interes   C’o văd clădirea sfântă, cum se ridică iară
                                             Şi-i văd în pragul casei pe cei ce-o dărâmară.
          să se facă mucenici ai altruismului.
                                                                  Maria Cunţan.
           Dar se vor găsi oare măcar in generaţiile tinere,
          de  astăzi  şi  în  cele  viitoare,  oameni  cari  să  aibă
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13