Page 12 - 1908-05
P. 12

Nrul 5, 1908.              LUCEAFĂRUL                        109
       —  publicul,  care  urmăreşte  ultimele  toalete  de  primăvară   însă  să  aruncăm  o  privire  în  viaţa  sufletească  a  învăţă­
        ale  alergărilor,  care  ajunge  la  paroxism  când  vede  caii   torului  noastre;  ne  permit  să  ne  facem  o  idee  despre
       de  rassă  (cum  a  fost  în  Vieua)  galopând  pe  scenă,  sau   feliul cum îşi înţelege ea chemarea.
       care  e  cuprinsă  de  extaz  când  aude  şi  vede  trenul  expres   învăţătorii  noştri  —  adecă  cei  cari  erau  obligaţi  să
       trecând  pe  scena  cu  o  naturaleţă  do  admirat  —  publicul   susţină  »V.  Şo.»  —  atunci,  când  nu  mai  vreau  să  aibă  nici
        acesta a fost satisfăcut. Ignoti nulla eupido.  o  îndrumare  dela  foşti  lor  profesori,  când  nu  mai  simt
         Cu  toate  astea,  nu  se  poate  tăgădui  că  sunt  unele  mo­  nevoia  unei  culturi  pedagogice,  care  să  le  înlesnească
        mente  binişor  prinse,  fiindcă  Guiraud  e  un  copil  al  tim­  îndeplinirea  misiunii  lor,  dovedesc  că  sunt  mai  mult  gos­
       pului  său,  al  teatrului  francez  modern  de  efecte  şi-şi   podari,  oameni  de  afaceri,  —  decât  învăţători.  Cele  câteva
       cunoaşte  publicul,  care  vino  cu  o  jumătate  de  duzină  de   ore  dintr’o  zi,  pe  cari,  în  schimbul  retribuţiei,  sunt  siliţi
        batiste la teatru.               să  le  stea  împreună  cu  băieţii  de  ţărani,  se  chinue  să
         Despre celelalte două piese teatrale voiu avea ocazie  repete  metodele  ce  le-au  învăţat  in  tinereţâ.  Dresează
       să vorbesc altădată.      ÎI. P. P.  mecanic  pe  copii  să  memorizeze  cele  câteva  cunoştinţe
                       »
                                         impuse  de  planul  de  învăţământ,  şi  cu  toţii  abia  aşteaptă
         Reviste   şi   ziare.   Vatra   Şcolară.   Peste   încetarea   să  vie  lunile  de  vară  să-şi  poată  vedea  mai  bine  de  tieh-
       din  viaţa  a  acestei  reviste  pedagogice,  tocmai  acum  când   şoare.  Aşa  sunt  multe  cariere  de  ale  învăţătorilor  noştri.
       statul  asigură  învăţătorilor  noştri  o  leafă  îndoită,  nu  putem   Aşa  se  pare  ea-şi  tocesc  viaţa  dascălii,  cari  se  numesc
        trece  la  ordinea  zilei.  Să  vedem  pentru  ce  a  apărut  şi   luminătorii  poporului.  Prea  puţini  sunt  între  dânşii  cari
        pentru  ce  a  trebuit  să  dispară  această  revistă,  oare  eră   sunt  conştii  de  responsabilitatea  chemării  lor  şi  cari,
       să  fie  un  îndrumar  pentru  dăscălii  dela  sate,  chemaţi  să   prin  urmare,  într'adevăr  lucrează,  cu  dragoste  sinceră  şi
       înveţe  ţărănimea  la  o  viaţă  mai  raţională,  mai  morală   din  toate  puterile,  pentru  îiiaintarea  ţărănimii,  caro-i
        şi prin urmare mai uşoară.       plăteşte.
         In  Nr.  1  al  acestei  reviste  se  spune  că  profesorii  cela   învăţătorii  noştri  ar  putea  să  recite  în  fiecare  zi,  în
       Seminariul  Andreian  din  Sibiiu,  la  redactarea  unei  foi   loc  de  «Tatal  nostru»,  următoarele  cuvinte  alo  unui  pro­
        pedagogice,  au  fost  mai  ales  determinaţi  de  dorinţa  ex­  fesor dela Seminarul Andreian din Sibiiu:
        primată  în  diferite  conferinţe  învăţătoreşti  şi  în  ziare,   «Orice  faptă,  orice  preocupaţie,  toată  munca  noastră
       de  a  avea  un  organ  pedagogic,  precum  şi  de  dorul  de  a   trebue  să  aibă  în  vedere  numai  poporul  nostim.  Tot  ce
       contribui...  la  perfecţionarea  statului  nostru  îuvaţâto-   suntem  şi  ce  avem  noi  azi,  suntem  prin  el  şi  dela  el.
       resc«.  E  limpede:  Foştii  elevi,  astăzi  învăţători  la  sate,   Deci  se  cade,  ca  spre  folosul  popoiului  să  se  îndrepte
       au  dorit  să  aibă  şi  în  practica  carierii  lor  sfaturile  şi   lucrarea  noastră  a  tuturora»  (Vatra  Şcolară  An.  1.  p.  173—4).
       îndrumările  profesorilor,  iar  aceştia  din  urmă  au  fost  şi   *
       sunt  conştienţi  că  o  învăţătorime,  care  nu  e  mereu  ţinută   In  «Tribuna»  (Nr.  17—1908)  dl  V.  V.  B.  constată,
       în  curent  cu  experienţele  şi  progresele  pedagogice  din   pe  baza  datelor  cuprinse  în  Anuarul  băncilor  pe  1908»,
       străinătate,  că  o  învăţătorime,  căreia  nu-i  dă  nimeni  nici   cum  aceste  împart  acţionarilor  dividende  grase,  exploa­
       o  îndrumare,  cum  să  se  facă  educaţia  ţărănimei  noastre,   tând  pătura  ţărănească  fără  nici  o  cruţare.  Vom  arătă
       nu  e  capabilă  de  o  acţiune  unitară  şi  prin  urmare  nu-şi   şi  noi  cum  aceste  bănci  sunt  create  de  interesele  clasei
       poate  împlini  chemarea.  Cunoştinţele  învăţate  în  cursul   noastre  de  cărturari,  cari  azi-mâne  se  vor  consolida  întro
       pedagogic  se  uită  repede,  lecţiile  devin  mechanice  şi  plin   plutoeraţie  parasitarâ,  apăsând  greu  pe  umerii  bietei  noastre
       urmare un chin atât pentru învăţător cât şi pentru copii.  ţârănimi.  Funcţionarii  băncilor  noastre,  în  proporţia  câşti­
         0  premenire  continuă  a  acestor  cunoştinţe  se  impunea   gurilor realizate de aceste, sunt prost plătiţi.
       deci;  învăţătorii  au  cerut-o  şi  profesorii  le-a  dat-o  pentru   *
       ueÎMSemnata sumă de C cor. pe an.   Corespondentul  bucovinean  al  «Tribunei»  (Nr.  11—1908)
         Cum  se  face  atunci  că  revista  totuşi  n’a  putut  trăi   scrie:  «Starea  economică  şi  financiară  a  bucovinenilor  o
       din  pricina  lipsei  de  abonaţi?  Să  cercetăm  posibilităţile   slăbuţă.  Pământurile  sunt  in  mare  parte  în  mâna  jida­
       cauzelor  acestei  lipse  de  abonaţi.  Nu  pot  fi  decât  urmă­  nilor,  cari  le-au  cumpărat  dela  boierii  români  ajunşi  îu
       toarele:  sau  revista  nu  a  împlinit  aşteptările  învăţătorilor;   sărăcie.  Ţăran  bogat  afli  cu  greu,  lipsurile  îl  duo  în
       sau  cererea  învăţătorilor  a  fost  numai  paradă  de  vorbe   America.
       pe  la  conferinţele  învăţătoreşti;  sau,  în  sfârşit,  învăţătorii   Băncile  sunt  multe.  Ţăranul  român  le  cunoaşte  numai
       noştri  nu  simt  necesitatea  de  a  se  mai  ocupă  de  chestiuni   cu  ocazia  ridicării  vre-unui  împrumut  şi  foarte  rar  poate
       pedagogice.  Lipsa  mijloacelor  materiale  nu  se  poate  admite,   depune câţiva bani.»
       fiind vorba numai de 3 fi. pe an.   Aceste  rânduri  pot  servi  de  un  memento  clasei  noa­
         învăţătorii  nu  sunt  în  stare  să  judece  prestaţiunile   stre  cărturăreşti,  care  în  majoritatea  ei  se  depărtează
       profesorilor  dela  Seminar  în  domeniul  pedagogiei,  fiindcă   din  ce  în  ce  mai  mult  de  popor  şi  se  înmulţeşte  nu
       acest  fapt  ar  presupune  o  cultură  superioară  la  învăţători,   spre folosul ci spre paguba intereselor ţărăneşti.
       pe  care  ar  trebui  să  şi-o  câştige  fie  prin  experienţă  şi  ob­  Corespondentul  mai  aminteşte  şi  de  pericolul  rutenesc
       servaţie  fie  prin  studii  sorise  în  limbi  străine.  învăţători  de   care  ameninţă  averile  bisericeşti  ortodoxe.  întrebăm:  Ce
       aceştia  vom  avea  de  sigur  puţini.  Prin  urmare  presu­  folos  au  ţăranii  români  de  aceste  averi  bisericeşti?  Pro­
       punerea  primă  treime  să  o  înlăturăm.  Mai  rămân  celelalte   babil  acelaş  folos  ca  şi  ţăranii  bihoreni  de  domeniile  epis­
       două  pe  cari  noi  le  socotim  ca  adevăratele  cauze  ale   copiei gr -cat. din Oradea-mare.   T. Codru.
       încetării  revistei  «Vatra  Şcolară».  Aceste  cauze  ne  permit  *
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17