Page 17 - 1908-05

88 luceafărul Nrnl 5, 1908.
mari ale vieţii omeneşti, ca, de pildă, problema De aceea este părintele Sang omul lor, al
educaţiei, pe care o desvoltă tntr’unul din ro­ acestor pescari săraci de prin sătuleţele aciuate
manele sale. pe câte un colţ de stâncă,, care se luptă de
Mi s’a părut mai potrivit să aleg dintre dra­ veacuri cu înfricoşata putere a valurilor mării.
mele lui Bjornson, in care geniul său şi-a găsit El este preotul pe care-1 aşteptau ei.
întruparea cea mai înaltă, acea operă care se A venit între ei »cu o avere mare şi a dat
consideră ca cea mai puternică creaţiune a lui, aproape tot co a avut. Aşa se cuveniâ! Aşa cerea
şi să încerc a o înfăţişă pe cât îngăduie timpul legea creştinească! Şi acum adeseori se duce
limitat al unei conferinţe. departe, departe, la un bolnav sărman şi se
Această dramă e întitulată «Peste puterile noa­ roagă astfel, încât oamenii se alipesc de el, şi
stre» şi e compusă din două părţi: în cea dintâi lumina străbate in sufletul lor, deadreptul în
poetul ne înfăţişară problema religioasă, în cea de a suflet! Uneori il zăresc, pe timp de furtună gro­
doua problema socială supt forma eternei drame zavă, în mijlocul mării; el singur de tot într’o
a oamenilor pe cari ceva iresistibil în firea lor luntriţă cât o coaje de nucă; se întâmplă că
îi împinge să treacă peste puterile omeneşti. are un copil sau pe amândoi cu sine; căci ii
luă de când erau de şase ani! Face undeva o
Partea întâia se petrece într’un sat de pescari minune şi porneşte iarăşi, mai departe, spre alt
în nordul Norvegiei, în natura aceea măreaţă şi sătuleţ de pescari, — şi aici iar se întâmplă o
grozavă a Nordului, «care trece peste orice mă­ minune! Oamenii parcă-1 aşteaptă. Şi tot aşa
sură obişnuită«. Iată cum ni-se descrie această mai departe!«
natură: Toată împrejurimea cunoaşte pe «preotul
«Aproape toată iarna avem noapte. Aproape care face minuni, căruia Dumnezeu ii împli­
toată vara avem ziuă — şi atunci soarele e, zi neşte rugăciunea, care poate vindeca bolnavi,
şi noapte, deasupra orizontului. L-ai văzut vre­ dacă cred, prin rugăciune.
odată noaptea? învelit de negurile mării apare Sute de oameni cu credinţă adevărată s’au
ele trei ori, ba de patru ori aşa de mare ca alte- insănătoşat, dacă veniâ el şi se rugă cu ei îm­
dăţi. Şi colorile ce zugrăveşte pe cer, pe mare preună.
şi pe stânci! Dela cel mai aprins roşu, până Mai mult: bolnavi, la cari nu putea să ajungă
la cel mai fin şi gingaş galben şi alb. Şi zarea din cauza depărtărilor enorme — »la bolnavi
Nordului, iarna, pe cer! Deşi, atunci, luminile de aceştia le-a scris că, în cutare zi, la cutare
sunt mai stinse, dar în jocul lor e ceva sălbatec, ceas, se va rugă pentru ei şi ei trebue să se
o neodibnă, o veşnică Schimbare! Şi, apoi, ce­ roage împreună cu el; — şi din acelaş ceas
lelalte minuni ale naturii! Milioanele de stoluri boala lor a dat spre bine«.
de paseri călătoare. «Roiuri de peşti caro ar Nenumărate sunt faptele minunate săvârşite
ajunge dela Paris până la Strassburg«, cum a de el: «O lumină se răspândeşte în jurul Iui
scris cineva. Văzut-ai stâncile, care se înalţă, şi luminează până departe peste mii de credin­
drepte şi prăpăstioase, din mare? Ele nu sunt cioşi, peste toată ţara, o lumină, ca şi care nu
ca alţi munţi. Şi întreg oceanul atlantic îşi frânge mai este altceva asemenea*.
puterea de ele. Şi cu toate acestea, soţia lui, Clara, zace
Plăsmuirile oamenilor, fireşte, sunt asemenea bolnavă, greu bolnavă, deja de multă vreme,
naturii. Ele trec peste orice măsură. Poveştile şi el nu-i poate ajută.
şi legendele lor? Par’că cineva ar fi zmuls şi A doborît-o grija şi truda unei vieţi caro
ar fi grămădit ţerile una peste alta şi, peste trecea peste puterile oi. Fire cu totul deosebită
toate, ar mai fi prăvălit încă munţii de ghiaţă de a bărbatului ei, pe care îl iubeşte din tot
ai polului». sufletul, ea, în cei 25 de ani ai căsniciei lor, a
Natura extraordinară explică şi firea oame­ trebuit să lupte necontenit in contra avântului
nilor, care, aici mai mult decât aiurea, e dornică lui, care ameninţă să-l piardă şi pe el însuşi şi
de lucruri extraordinare, le aşteaptă mereu, nu toată casa lui.
se simte mulţumită decât de ceva supranatural Lui îi lipseşte cu totul simţul pentru reali­
în care crede cu toată tăria. tate. De aceea, el, de pildă, nu vede nimic rău