Page 19 - 1908-05

90 LUCEAFĂRUL Nrul 5, 1908.
că ea «s’a jertfit, clipă cu clipă, pentru el, şi nu de desperare; — îi întrerupe aici preotul —
pentru credinţa ei sau în nădejdea unei răs­ într’un timp când cei mai buni se dorian numai
plătiri aici sau în lumea cealaltă; nu; numai şi departe, spre ţara înoirii, — departe de tot!
numai din iubire*. Ştiu şi eu, copiii mei.
Ţin să observ aici că, dintre toate figurile de Aici v’aţi oprit deci? Doamne! Ca şi când
femeie create de Bjornson, Clara este, poate, aceea legea cea nouă. împărăţia de-o mie de ani n’ar
in care concepţia lui despre femeie şi-a găsit fi tot aşâ de adevărată, şi dacă este un vis
expresia cea mai tipică. străvechii! al popoarelor din răsărit ?
Dar a trecut ceasul când trebuia să înceapă Fost-a atât de mult aşteptată, pentruea, acum,
rugăciunea, şi copiii întârzie. Mama lor bănu­ sufletele slabe să înceapă a o numi un vis za­
ieşte care este cauza zăbavei lor. în sfârşit vin, darnic, — şi cerinţele ei idealuri zadarnice?...
şi acum află şi tatăl lor de ce nu s’au grăbit la ce dovedeşte aceasta?
rugăciunea pentru insănătoşarea mamei: ei au Nimic cu privire la învăţătură, dar mult cu
pierdut credinţa tatălui lor. privire la popovăduitorii ei. Da, da, — mult
Preotul e adânc mişcat de eeeace află, dar cu priviro la propovăduitorii ei.
nu-i dojeneşte; el ştie că copiii lui au fost în­ Dar nu vieau să mai vorbesc despre ei,
totdeauna adevăraţi; dacă au lepădat credinţa vreau să spun numai cum s’a întâmplat cu
lui, ei au trebuit s’o facă. mine. Vedeam că creştinismul umblă târâş —
»Tu ţi-ai câştigat credinţa aici la mine prea ba încă cu grije, ocolind toate dealurile. De ce?
uşor. Eu sunt numai omul sentimentului. Cine mă ’ntrebai. Să fie de aceea, fiindcă, dacă s’ar
ştie dacă nu e acesta începutul pentru o cre­ înălţă, ar scoate toate lucrurile din ţâţâni ? E
dinţă ce nu se poate pierde*. creştinismul ceva zadarnic, ori oamenii, fiindcă
Dar ce i-a făcut să-şi piardă credinţa? nu îndrăznesc?
Au văzut că creştinii nu sunt aşâ cum i-a Dacă unul singur ar îndrăzni, — n’ar în­
învăţat el; nici cei mai buni dintre ei; şi Ra- drăzni atunci îndată inii de oameni? Şi atunci
fila a spus-o, cea dintâi; »Nu este decât un am înţeles că trebue să încerc eu a fi acest
singur creştin, şi acela e tata*. unul. Şi eu gândesc că fiecare ar trebui să
«Creştinismul celorlalţi e un compromis. în încerce. Dacă n’o face, nu e un credincios, căci
viaţa lor, ca şi ’n învăţăturile lor, ei se în­ a crede, înseamnă a avea convingerea că cre­
chină la cele existente — la ceeace există în dinţei nu-i este nimic cu neputinţă, — şi apoi
împrejurimea lor şi în timpul lor, — la insti­ a arăta această credinţă*.
tuţii, la obiceiuri, prejudecăţi, împrejurări eco­ Şi el s’a îndoit o clipă de atotputernicia
nomice şi de tot felul*. credinţei, s’a îndoit că ar puteâ să mântuie
Dar creştin adevărat e numai acela, «care a singur de tot pe soţia sa. De aceea i-a luat
învăţat dela Isus taina desăvârşirii şi năzueşte Dumnezeu ajutorul copiilor săi. «Căci aşâ avea
să se apropie de ea întru toate«. să fie pregătit censul Lui. Acum vreâ să arate
Dar aşâ este numai unul, el, tatăl lor. «Ceia- tuturora ce este cu putinţă*. El singur trebue
lalţi, — sau îşi scad atâta, încât să poată luâ s’o săvârşească! Acum a primit porunca de sus;
restul cu toată liniştea;... sau încearcă în acum simte că e în stare.
adevăr şi — se ridică peste puterile lor«. De ce n’ar fi soţia lui tot atât de iubită de
Aceste experienţe i-au făcut să-şi zică că, «dacă Dumnezeu ca oricine, care crede din toată inima.
astăzi aceste idealuri se potrivesc aşâ de puţin «Ca şi când Dumnezeu n’ar fi tatăl nostru al tu­
cu împrejurările şi facultăţile omeneşti, — atunci turora?*
ele nu pot să fie dela Atotştiutorul*. Ne mai «Iubirea lui Dumnezeu nu este un privilegiu
putând scăpa de această îndoială, au căutat al celor credincioşi. Privilegiul credincioşilor
în istorie şi au găsit că toate aceste idealuri este că simt iubirea lui şi se bucură de ea —
sunt cu mult mai vechi decât creştinismul, că şi pot să săvârşească, în numele ei, ceeace se
au fost, cu mult înainte, propovăduite de fana­ pare cu neputinţă*.
tici religioşi... Spre a dovedi aceasta, va merge singur la
«De fanatici răsăriteni şi greci într’un timp biserică şi se va rugă şi nu va ieşi din biserică