Page 20 - 1908-05

Nrul 5, 1908. LUCEAFĂRUL 91

până când Dumnezeu nu va dărui bolnavei Rafila nu se poate descrie. llie e cuprins de
somnul şi după somn sănătatea, ca să se scoale o surescitare supremă, i se pare că oamenii
şi să umble iarăşi între ei. ar vorbi in versuri, ar vrea să se arunce într’o
El însuşi va trage clopotul de rugăciune. primejdie mare. Rafila, care a moştenit mai
Când vor auzi cel dintâi sunet al clopotului, mult din firea sceptică a maniei, simte numai
vor şti că a început să se roage. o frică mare de sfârşit. Ei se întreabă dacă
El pleacă spre biserica apropiată. Cei rămaşi ceeace s’a întâmplat, lavina, adormirea mamei,
in casă il urmăresc din ochi. Acum se aude este în adevăr o minune; căci »nu se poate să
clopotul. Rafila cade în genunchi. Deodată ia fie numai puterea lui magnetică de tămăduire,
seama că mama ei a adormit. Ea »doarmo ca sau influenţa personalităţii lui, trebue să fie mai
un copil*... mult*. Rafila însă se teme, presimte că, orice ar
Afară se aude un zgomot surd, prelung, din fi, la urma îi va prăpădi.
ce in ce mai puternic, până când devine în­ Un om necunoscut vine şi se roagă să i se
spăimântător. Se aud strigăte. Casa se cutre­ iugădue a fi de faţă când se va ridică bolnava, căci
mură. Zgomotul creşte mereu. »ziua aceasta are să hotărască asupra vieţii 1 ui«.
O prăbuşire de munte, de care se temeau după Preoţii, cari s’au oprit ca să vadă minunea,
ploaia cea îndelungată. cer. deasemenea, voie să se adune aici, fiindcă,
Rafila, care eşise. intră strigând că muntele aiurea, n’ar putea fi nicăiri singuri, ca să se
se prăbuşeşte asupra bisericii. sfătuiască, ca nişte oameni de profesie, asupra
O clipă, totul e încremenit de spaimă, zgo­ atitudinei de luat în faţa celor ce se întâmplă.
motul înghite totul. Sfătuirea preoţilor este o scenă de o psihologie
Apoi descreşte încetul cu încetul şi încep a nespus de fină. Cu o admirabilă măiestrie de
se desluşi iarăşi sunetele clopotului dela biserică. caracterizare se zugrăvesc diferite tipuri de preoţi
Biserica stă; tocmai deasupra ei îngrozitoarea buni şi slabi, dar nici o singură caricatură; căci
lavină a apucat în altă parte. Bjornson este un scriitor cu mult mai fin.
Si bolnava doarme liniştită, pe când clopotul Regret că timpul nu-mi permite a stărui mai
dela biserică sună, sună mereu. mult asupra acestei interesante scene, în care
se ating o mulţime de probleme religioase actuale.
Scena actului al II-lea reprezintă o altă odaie Observ aici că Bjornson este, de sigur, cel mai
simplă în casa preotului. Din depărtare se aude mare măiestru al psihologiei şi înfăţişării par­
un cântec bisericesc cântat de o voce bărbă­ lamentarismului, care stăpâneşte manifestările pu­
tească: e preotul Sang, care cântă în biserică. blice ale vieţii moderne.
llie şi Rafila se uită afară: acolo, sute de In mijlocul discuţiei preoţilor, revine necu­
oameni stau tăcuţi în jurul bisericii şi, înlăuntru, noscutul de adineaori şi episcopul recunoaşte
el se roagă şi cântă fără să ştie că este cineva într’ânsul pe preotul Bratt, un fanatic chinuit
afară. Şi oamenii do afară sunt aşa de ingrijaţi de îndoieli.
să nu-i audă, să nu-1 tulbure. El a venit peste munţi la locul unde se în­
»El vorbise de un lanţ de rugăciuni. Toţi tâmplă minuni. A văzut, de pe culme, prăbu­
aceşti oameni din jurul bisericii, — acesta e şirea de munte şi a auzit clopotul, a văzut pe
lanţul de rugăciuni!« bolnavul care s’a sculat.
Şi încă tot mai vin oameni, — necontenit. Mai El aşteaptă şi caută, de ani de zile, pretu­
mulţi preoţi, în frunte cu episcopul lor, treceau tindeni, minunea făgăduită de Domnul. Aici i se
cu corabia, având să meargă la o adunare. pare că a găsit-o, dar, în clipa următoare, îl
Auzind despre minunea ce are să se întâmple cuprinde iarăşi îndoiala, blestemul care-! pri­
aici, preoţii au stăruit de episcop să se oprească goneşte, fiindcă a prevestit, ca preot, şapte ani
ca să vadă şi ei minunea cu ochii. de zile, ceeace el însuşi nu credea, a prevestit
Un bolnav pe care l-au adus, pe targă, la minunea, cu toate că el se îndoia.
biserică, cum a auzit cântarea preotului, s’a N’a făgăduit Domnul celui ce crede puterea
ridicat şi acum umblă printre oameni. de a săvârşi minuni? Dar unde a rămas acea
Starea sufletească în care se găsesc llie şi putere? Slăbit-a puterea credinţii în timp de