Page 20 - 1908-05
P. 20

Nrul 5, 1908.              LUCEAFĂRUL                         91

         până  când  Dumnezeu  nu  va  dărui  bolnavei   Rafila  nu  se  poate  descrie.  llie  e  cuprins  de
         somnul  şi  după  somn  sănătatea,  ca  să  se  scoale   o  surescitare  supremă,  i  se  pare  că  oamenii
         şi să umble iarăşi între ei.     ar  vorbi  in  versuri,  ar  vrea  să  se  arunce  într’o
          El  însuşi  va  trage  clopotul  de  rugăciune.   primejdie  mare.  Rafila,  care  a  moştenit  mai
         Când  vor  auzi  cel  dintâi  sunet  al  clopotului,   mult  din  firea  sceptică  a  maniei,  simte  numai
         vor şti că a început să se roage.  o  frică  mare  de  sfârşit.  Ei  se  întreabă  dacă
           El  pleacă  spre  biserica  apropiată.  Cei  rămaşi   ceeace  s’a  întâmplat,  lavina,  adormirea  mamei,
         in  casă  il  urmăresc  din  ochi.  Acum  se  aude   este  în  adevăr  o  minune;  căci  »nu  se  poate  să
         clopotul.  Rafila  cade  în  genunchi.  Deodată  ia   fie  numai  puterea  lui  magnetică  de  tămăduire,
         seama  că  mama  ei  a  adormit.  Ea  »doarmo  ca   sau  influenţa  personalităţii  lui,  trebue  să  fie  mai
         un copil*...                     mult*.  Rafila  însă  se  teme,  presimte  că,  orice  ar
          Afară  se  aude  un  zgomot  surd,  prelung,  din   fi, la urma îi va prăpădi.
         ce  in  ce  mai  puternic,  până  când  devine  în­  Un  om  necunoscut  vine  şi  se  roagă  să  i  se
         spăimântător.  Se  aud  strigăte.  Casa  se  cutre­  iugădue a fi de faţă când se va ridică bolnava, căci
         mură. Zgomotul creşte mereu.      »ziua aceasta are să hotărască asupra vieţii 1 ui«.
          O prăbuşire de munte, de care se temeau după   Preoţii,  cari  s’au  oprit  ca  să  vadă  minunea,
         ploaia cea îndelungată.          cer.  deasemenea,  voie  să  se  adune  aici,  fiindcă,
          Rafila,  care  eşise.  intră  strigând  că  muntele   aiurea,  n’ar  putea  fi  nicăiri  singuri,  ca  să  se
         se prăbuşeşte asupra bisericii.  sfătuiască,  ca  nişte  oameni  de  profesie,  asupra
          O  clipă,  totul  e  încremenit  de  spaimă,  zgo­  atitudinei de luat în faţa celor ce se întâmplă.
         motul înghite totul.               Sfătuirea preoţilor  este o scenă de o psihologie
          Apoi  descreşte  încetul  cu  încetul  şi  încep  a   nespus  de  fină.  Cu  o  admirabilă  măiestrie  de
         se desluşi iarăşi sunetele clopotului dela biserică.  caracterizare se zugrăvesc diferite tipuri de preoţi
          Biserica  stă;  tocmai  deasupra  ei  îngrozitoarea   buni  şi  slabi,  dar  nici  o  singură  caricatură;  căci
         lavină a apucat în altă parte.   Bjornson este un scriitor cu mult mai fin.
          Si  bolnava  doarme  liniştită,  pe  când  clopotul   Regret  că  timpul  nu-mi  permite  a  stărui  mai
         dela biserică sună, sună mereu.  mult  asupra  acestei  interesante  scene,  în  care
                                          se ating o mulţime de probleme religioase actuale.
          Scena  actului  al  II-lea  reprezintă  o  altă  odaie   Observ  aici  că  Bjornson  este,  de  sigur,  cel  mai
         simplă  în  casa  preotului.  Din  depărtare  se  aude   mare  măiestru  al  psihologiei  şi  înfăţişării  par­
         un  cântec  bisericesc  cântat  de  o  voce  bărbă­  lamentarismului, care stăpâneşte manifestările pu­
         tească: e preotul Sang, care cântă în biserică.  blice ale vieţii moderne.
          llie  şi  Rafila  se  uită  afară:  acolo,  sute  de   In  mijlocul  discuţiei  preoţilor,  revine  necu­
         oameni  stau  tăcuţi  în  jurul  bisericii  şi,  înlăuntru,   noscutul  de  adineaori  şi  episcopul  recunoaşte
         el  se  roagă  şi  cântă  fără  să  ştie  că  este  cineva   într’ânsul  pe  preotul  Bratt,  un  fanatic  chinuit
         afară.  Şi  oamenii  do  afară  sunt  aşa  de  ingrijaţi   de îndoieli.
         să nu-i audă, să nu-1 tulbure.     El  a  venit  peste  munţi  la  locul  unde  se  în­
          »El  vorbise  de  un  lanţ  de  rugăciuni.  Toţi   tâmplă  minuni.  A  văzut,  de  pe  culme,  prăbu­
         aceşti  oameni  din  jurul  bisericii,  —  acesta  e   şirea  de  munte  şi  a  auzit  clopotul,  a  văzut  pe
         lanţul de rugăciuni!«            bolnavul care s’a sculat.
          Şi  încă  tot  mai  vin  oameni,  —  necontenit.  Mai   El  aşteaptă  şi  caută,  de  ani  de  zile,  pretu­
         mulţi  preoţi,  în  frunte  cu  episcopul  lor,  treceau   tindeni,  minunea  făgăduită  de  Domnul.  Aici  i  se
         cu corabia, având să meargă la o adunare.  pare  că  a  găsit-o,  dar,  în  clipa  următoare,  îl
          Auzind  despre  minunea  ce  are  să  se  întâmple   cuprinde  iarăşi  îndoiala,  blestemul  care-!  pri­
         aici,  preoţii  au  stăruit  de  episcop  să  se  oprească   goneşte,  fiindcă  a  prevestit,  ca  preot,  şapte  ani
         ca să vadă şi ei minunea cu ochii.  de  zile,  ceeace  el  însuşi  nu  credea,  a  prevestit
          Un  bolnav  pe  care  l-au  adus,  pe  targă,  la   minunea, cu toate că el se îndoia.
         biserică,  cum  a  auzit  cântarea  preotului,  s’a   N’a  făgăduit  Domnul  celui  ce  crede  puterea
         ridicat şi acum umblă printre oameni.  de  a  săvârşi  minuni?  Dar  unde  a  rămas  acea
          Starea sufletească în care se găsesc llie şi  putere?  Slăbit-a  puterea  credinţii  în  timp  de
   15   16   17   18   19   20   21   22   23   24   25