Page 23 - 1908-05

vr»
5)4 LUCEAFĂRUL Nrol 5, 1908.

Aduceri aminte.
i
VII. Târziu, când stăpânii isprăviseră munca şi
— Să vezi, domnule părinte, că n’o fi bine se strecurară dibuind în casă, Malvina tot sta
de oamenii ăştia. S'au pomenit deodată în bine încă ghemuită în ungherul patului cu ochii
şi belşug şi mai nainte vreme, ferească Dum­ zgâiţi înspre grădină.
nezeu, că de abia o încurcau de azi pe mâne. Simţiâ o uşurare mare la inimă, îi veniâ să
El eră ciubărar, ca toţi ciubârarii, şi veniâ Lunia chiuie de bucurie, şi ochii i se umplură de la­
la Abrud, la târg . .. Nici măcar o gloabă de crimi. Fată săracă cum erâ, se gândiâ că dase
căluşel să aibă, ferit-a Dumnezeu! Veniâ cu deodată norocul peste dânsa şi că nu trebuiâ
ciubărele şi cu doniţele în spate, iar peste săp­ să-l scape din mână. Căci numai odată te întâl­
tămână îl vedeai cu cercuri strigând în gura neşti în lume cu norocul faţă în faţă, şi dacă nu
mare: ,Ciubăre de legat — cu cercuri!* Şi eşti om atunci — s'a dus şi dus rămâne pe vecie.
acum iatâ-1 în hinteu, cu ceas de aur, şi ne- îşi luă o haină în pripă şi se strecură în
vastă-sa numai mătăsuri şi lanţuri şi inele ... grădină, ca o umbră.
Crezi, d-ta, că bogăţia asta şi-au agonisit o — Văd, domnule părinte, că nu-mi crezi,
cu muncă dreaptă? Ehei, din câteva doage şi îţi vine să mă întrebi, că de unde le ştiu eu
cerculeţe, nu s’a mai pomenit să-şi cumpere ni­ aşâ ca din scrisoare. Le ştiu, încă mai bine ca
meni hintee şi lanţuri de aur, nici jugăre de din scrisoare. Că doar chiar frate-meu mi le-a
pădure. Aşâ vr’un cărucior mai amărît, vre un spus, cum le-a auzit din gura Malvinii. El erâ
căluşel ori doi, tot mai pricepe omul, dar să pe atunci aşâ de vre o douăzeci de ani si tare
te culci sărântoc şi să te scoli gazdă mare, îi erâ drag de fată. Dar nu se gândiseră încă
asta nu s’a mai pomenit în lumea ciubărarilor. la cununie, că erau săraci amândoi, lipiţi pă­
La baie, treacă-ducă-se, mai face Dumnezeu câte mântului.
o minune cu aurul, dar cu doagele moţului ce Eu eram încă aşa un ţângău pe vremea aceea
minune să facă? şi frate-meu s’a dus şi el săracu de mult, dar
Şi aşâ, cum zic, domnule părinte, banii n’au nu voi uitâ niciodată, când mi-a spus, pe patul
ajuns pe cale dreaptă în mâna lor. Erai micuţ de moarte:
şi nu-ţi aduci aminte, dar eu ştiu cum s’a în­ — Măi frate, tu eşti mai mic, dar să ome­
tâmplat lucrul din fir în păr. neşti pe Malvina săraca. E cam sărită din minţi,
în vrăjbi, când toată lumea fugise din oraş, dar să ştii . ..
Malvitia — ştii d-ta, bătrâna, pe care ai în­ Erâ slab, de abia îi mai înţelegeam graiul.
gropat-o acuma-i anul — erâ slujnică la for- S’a ridicat puţin, s’a sprijinit de pernă şi a în­
steru.*) ceput să spună cu glas şi mai scăzut încă:
într’o seară, când tocmai erâ vorbă să-şi vadă — Să ştii că o avere mare erâ să fie a noastră...
de drum, Malvina, cum durmiâ în culină, cu pricepi tu: a noastră. Dar au pus mâna pe ea
ferestrele deschise, numai ce se pomeneşte, că ticăloşii, ticăloşii aceia . .. întreabă numai pe
aude nişte bocănituri în grădină. Malvina ... ea ştie mai bine
Se ridică din aşternut, se freacă la ochi şi Şi iată de unde ştiu, domnule părinte, ca să
se uită într’acolo. vezi, că nu vorbesc din vânt.
Forsterul şi cu nevasta săpau ceva sub un Când Malvina ajunse la păr, se sprijini de
păr. Erâ lună ca ziua. Slujnica pricepu într'o trunchiul lui şi începu să-şi facă la cruci.
clipă că e vorba de o comoară. îşi îngroapă — Doamne ajută-mi, se rugă ea, cu buzele
galbinii şi auriturile, se gândiâ ea. Şi sta pi­ stânse.
tulată în colţul patului, de nu cutezâ nici să Pipăi apoi pământul proaspăt săpat, se mai
sufle măcar. îi vedeâ aşa de bine din colţul uită încă odată, cu luare aminte, prin împre­
patului şi se frecâ mereu la ochi, ca să se în­ jurimi, apoi împlântă deasupra movilei un vreasc,
credinţeze că e trează. strecorându-se cu mare grije iarăş în culcuş.
*) Forestier, Ce crezi d-ta, a închis ochii?