Page 28 - 1908-05

98 LUCEAFĂRUL Nrnl 5, 1908.

Scrisoare.
Unui prietin.
E mult de când nu-ţi mai soriserăm: D’apoi pe câmpuri... ce mândreţe,
Aproape anul. Dar nu ştii Ce cântece de ciocârlii
Că niciodată nu se uită, Şi ce-de flori... mai mare dragul...
Acei ce s’au iubit copii? Să faci ce-i face şi să vii!
Ce repede trecură anii!.. Să vezi cum mişună albina ’n
Când te gândeşti, par’că fii ieri Livada noastră de trifoi,
Şi totuşi, câte ierni grozave, Cum râde soarele ’n mătasa
S’au scurs de-atuncea, câte veri!.. Ştiuleţilor de păpuşoi;
Să vezi un răsărit de soare,
Pe-aici tot câmpu-i plin de viaţă
Un asfinţit cu munţi de foc
Şi de parfumul lui, te ’mbeţi,
Şi ’n vraja lor, să te slăvească
Iar oamenii din satul nostru
Parfumul florilor de soc...
’S-atât de veseli şi glumeţi,
Şi să te culci, o seară numai,
Căci anul ăsta, Milostivul,
In lunca satului cu fân,
Ne-a dăruit destule ploi
S’asculţi ce povesteşte valul
Şi-o să se facă pâne multă...
Sabarului — flăcău bătrân!..
Hai vino şi tu pe la noi
Când e zăvoiul dela moară,
Că ce frumos e-aci, la (ară!..
De treci pe-alături, să te ţii,
Dumineca e horă ’n sat
Şi ’n jurul horei, cât pe colo, Că-ţi ia auzul, gălăgia
De vrăbioare şi scatii!..
5’adun femeile la sfat...
Pometuri... vişine, caise
Să vezi şi fetele . .. frumoase,
Smerite ’n vorbă, cum se ţin Să ’ncarci cu carul... fel de fel!..
Te-adoarme doina de pe vale
Şi cum le tremură ’n cosiţă
Bobocii florilor de crin; Şi mirosul de muşeţel...
Şi flăcăiaşi, cu mustăcioara Dar mai spre toamnă, când se bate
Ca floarea galbenă de tei, Potopul roadelor de nuc
Cum spun la glume pe la fete Şi berzele rotesc prin slavă
Şi râd şi fetele cu ei; Să-şi ia adio, că se duc; —
Iar când le strâng, în hora mare, Ce bine e la viea noastră
Flăcăii mânile, se fac, Şi ce răcoare-i la răstoc,
Obrajii fetelor blajine, Cum şuer mierlele prin viţă
Hai roşi ca florile de mac ... Şi ’n soare strugurii se coc!..
Şi-atâta farmec e ’n pădure,
Şi-atâtea cântece-s pe plai,
Că, de-ar fi cerul mai aproape,
Şi îngerii-ar veni din rai!. .
Zău, vino şi tu pe la ţară
Şi-atât de bine-o să petreci,
Că niciodată n’o să-ţi vină,
Din satul nostru, să mai pleci!..
1907. Va.sile O. Militaru.