Page 29 - 1908-05

Nrul 5, 1908. LUCEAFĂRUL 99

Prietini vechi.
— Nuvelă din popor. —
. , • I. — Gata!
Cum se lumină de ziuă, Radu ieşi în bătă­ Radu se duse de-şi luă traista cu merinde, apoi
tură. Cânele dormea liniştit pe prispă, eu botul se sui în car. Tănase luă boii de funie şi scoase
întins pe labele de dinainte, câteva găini dedeau carul la drum. Apoi se sui şi el în car şi îm­
târcoale boilor legaţi de oiştea carului. Din toate boldi boii.
părţile venea un murmur înăbuşit, nedesluşit, Vitele porniră domol, cu gâturile întinse, cu
ca un vis plăcut. Rouă nopţii strălucea pe gurile pline de rumeguş.
loitrele carului în sclipiri de nestimate. Satul se deşteptase. Copiii mânau vitele la
Krâ o răcoare plăcută, plină de miros dulce păşune, femeile forfoteau prin curţi după treburi,
de pământ umed şi de sunete armonioase. bărbaţii hăţănau plugurile şi carele să vază de
Radu se duse drept la car şi râzând viclean, n’au vre-un beteşug. Pomii păreau că trăiesc.
apucă de colţul unei şube şi smuci. Un flăcău Vrăbiile alergau nebunatece printre ramuri, cio­
voinic sări în sus ştergându-se la ochi. cârliile săgetau văzduhul; veselie şi viaţă în­
— Scoal’ puturosule, scoal’, ii zise Radu. cotro ţi-aruncai ochii. Şi deasupra, cerul plin
Te-au apucat nămiezii! de lumină, şi soarele, care se ridicase deasupra
Flăcăul se mai întinse odată, apoi sări sprinten zărei, părea că privesc natura cu un ochiu bine­
din car. voitor şi îndemnător la muncă.
Cele din urmă stele îşi stingeau luminile pe Trecură prin faţa şcolii, cotiră la stânga, prin
cer; la marginea dinspre răsărit a pământului, dosul bisericuţei şi ieşiră la câmp.
văzduhul se aprinse. Părea că limbi trandafirii Ici şi colo, pe mirişti se zăreau boi şi cai păs­
de foc, ţâşnesc din vre-o prăpastie şi preling când cu boturile vârâte prin paiele de grâu do
bolta senină a cerului. pe mirişte, mai la o parte micii lor paşnici, cu
începură să se a uză tot mai desluşite zgo­ biciurile atârnate pe umeri, cete-cete. se jucau
motele deşteptării satului. cuminţi sau se alergau nebunatici, râzând cu
Nevasta lui Radu şedea la fereastră şi văzând sgomot. Câte-un bou ridică capul, întindea gâtul
că voinicii săi se ’nvârtesc prin curte, ca apucaţi şi mugea prelung.
din iele, fără să puie mâna cu temei pe ceva, Pe culmea dealului din dreapta, un plug trăgea
ieşi afară şi începu să-i certe: brazda negricioasă, subţire, peste miriştea arsă de
— Bine, mă Radule, cum fuse vorba ? soare. Departe de tot, în faţă, se zărea pădurea,
— Acuş, acuş, zise Radu. Numai decât, uite, ca o dungă negricioasă între pământul cenuşiu
doar să înjugăm boii. înjugă boii, Tănase! şi cerul albastru spălăcit.
Tănase deslegă boii şi îndemnându-i cu o Radu şi cu Tănase mergeau încet pe drumul
scurtătură, îi aşeză la jug. plin de praf, fără să ia seama la priveliştea din
Radu se apropie de vite şi începu să-i mân­ jurul lor. Gândurile le erau aiurea. Deodată
gâie cu palmele pe frunte. auziră un sgomot la spatele lor. întoarseră capul
Un ciuline se încâlcise în moţul boului din şi văzură o căruţă venind în goana cailor.
cea. Radu resfiră binişor perii şi cu multă luare — Cine-or fi, măi? întrebă Radu.
aminte apucă ciulinele. Dar buruiana se ţinea — Ştiu şi eu?
bine şi Radu părea că găseşte multă plăcere în Căruţa pe apropia din ce în ce, lăsând în
acest lucru, căci el umbla cu moţul boului urma ei un nor des de praf, în care razele soarelui
mai gingaş decum umbla mamele cu moţul încă se jucau cu sclipiri de toate colorile. Când fu
netăiat al odorului lor. Nevasta însă privea toate aproape de tot, îşi încetini mersul, şi Radu văzu pe
acestea de pe geam şi pentru a douaoară ieşi Uie Neagu, un prieten vechili, care de multă vreme
pe prispă. De data asta începu să-l ocărască dea- plecase din sat, ca să-şi încerce norocul la oraş.
binelea. Alături de el steteâ pe leagăn Mana, nevasta lui.
— Măi, a dracului muiere, mormăi Radu. Nu — Heeei! Noroc să dea Dumnezeu, Radule,
mai poate. Gata Tănase V zise Uie recunoscând pe prietenul său.