Page 5 - 1908-05

102 LUCEAFĂRUL Nrul 5, 1908

Radu nu răspunse. îşi plimbă căutătura dela şterge, apoi se răsuci de câtevaori pe scaun.
Ilie la Maria şi se simţi atât de încurcat, că Iar Ilie în vremea aceasta povestea pentru a
nici nu-şi mai dete seama de ce se petrece cu două-oară cum îşi înjghebase gospodăria la oraş.
el. Fără să ştie cum, se trezi stând pe scaun Radu isprăvi de mâncat şi mai porunci o
alături de cei doi. Cârciumarul umplea paharăle. jumătate. Umplu el însuş păharul său şi pe al
Ilie întinse pe al lui. lui Ilie, vârfui pe al Măriei, care nici nu gus­
— Hai noroc! tase din vin de când venise el, apoi ciocniră.
Radu ciocni, dar îşi aduse aminte că n’a Dar Maria nu gustă nici de data asta. Radu se
mâncat nimic. Lăsă paharul jos. posomori. Gânduri dureroase îi străbăteau mintea
— N’am mâncat nimic, zise dânsul, şi mi-e într’un vârtej ameţitor. Ce-o ti având Maria?
foame! Să fie supărată pe el, sau poate că-i erâ urît
— Tii! Şi nu spuseşi din capul locului! îl şi-i erâ silă de el ? Sau poate că bărbatul ei îi po­
dojeni Ilie. Să-ţi frigă ceva. Fân’ atunci, ia runcise să se poarte astfel ? Văzuse el multe dea-
spune, ce-ai mai făcut de-atât amar de vreme stea! Ce-o fi ? Ce-o fi ? — Şi începu s’o privească
de când nu ne-am mai văzut! mai cu luare aminte, şi i se părea mai frumoasă
începură amintirile. ca altădată. Cei douăzeci de ani, cari trecu­
Mai întâi îşi aduseră aminte de tinereţea seră peste ea, nu-i răpiseră nimic din frumseţe.
petrecută împreună, apoi veni rândul năcazu­ ba din potrivă: erâ mai voinică, mai rumenă,
rilor de tot soiul, prin care avuseseră să treacă, ochii ei păreau mai mari acum şi mai străluci­
speranţele şi temerile viitorului. tori, colţurile gurei mai adânci şi obrajii mai
Cârciumarul aduse pastrame, Ilie îşi umplu plini, iar gâtul ei plin şi rotund se pierdeâ
paharul şi-şi mai aprinse o ţigare. Tănase, dea- sub scurteicuţa, care nu putea s’ascunză nimic
fară, începu să tuşească tare, ca să amintească din cele ce fac frumseţea femeilor într’adevăr
stăpânului că şi lui i-e foame. frumoase. Şi ce bine o prindea barişul cel
Radu începu să mănânce, şi dupăce înghiţi o verde cu flori cafenii, atât de bine legat, că nu
crestătură de pastramă, făcu cinstea cuvenită lăsâ să se vază nici un fir de păr!
vinului, ascultând poveştile lui Ilie şi privind Oare cum i-o mai fi părul? se gândeâ Radu.
când şi când spre Maria. Maria nu scoase O fi ’nceput să albească Cine ştie? Dar, adecă,
nici un cuvânt până atunci. nu-i bătrână. Câţi ani să aibă? Şi începu să
Ilie însă avea mare chef de vorbă. El vorbea, facă socoteala. Ilie in vremea aceasta povestea
vorbea, fără să-i pese dacă cei din jurul lui îl cum s’a judecat cu unul pentru un petec de
ascultau sau ba. Simţeâ o plăcere nespusă să pământ dela oraş, iar Maria, pe care privirile
se auză vorbind, şi paharele, pe care le golea lui Radu o ameţeau, începu să învârtească în
unul după altul, ii făcea şi mai mare această loc paharul cel prea plin.
plăcere şi-l aţâţau şi mai mult. Deodată Radu trasări bătut de un gând.
— Ai, mă Radule, întrebă el. Co-ai zis, mă, Umplu paharul lui Ilie şi îl sili să bea. Ilie
când ai venit dela militărie şi m’ai găsit plecat? nu se dădeâ în lături dela beutură niciodată.
Privea ţintă în ochii lui Radu râzând; apoi. El bea paharul până la fund, şi după fiecare,
fără să aştepte vre-un răspuns, urmă: ideile îi veneau tot mai cu îmbelşugare, numai
— Da eu? Ce mai îmi păsa mie? O luasem că limba dela o vreme începuse să-i cam facă
pe Maria şi toată lumea eră a mea. Ce ţi-e şi posne. Dar nu luă în seamă. El erâ foarte în­
cu tinereţea asta, măi Radule. credinţat că coialalţi îl ascultă cu evlavie şi
Radu rămase cu furculiţa în gură şi se uită zicea ’nainte. Radu insă, nu bea mai deloc, iar
lung la Ilie. Ii venea să zică ceva, nici el nu Maria nici atât, ci numai începu a privi mai
ştia ce, dar ceva care să-l usture, şi pe el şi cu luare aminte la bărbatul său, a cărui jude­
pe Maria, dar pe Maria mai ales. Ochii lui Ilie cată se duceâ văzând cu ochii, şi pe care vi­
însă erau împăenjiniţi şi se cunoştea cât de nul sta gata, gata să-l doboare. Şi dela bărbatul
colo că nici nu ştie ce vorbeşte. Radu îşi trase său privirile i se opriră pe faţa lui Radu.
furculiţa din gură şi începu iarăş să mestece. Pentru prima-oară îl priveâ drept în ochi, însă
Maria îşi duse basmaua la nas, ca pentru a se cu o căutătură în care el nu ştia ce să ce-